Posts Tagged ‘ titus ’

Admiterea la AIESEC

Nu stiu pe cata lume intereseaza subiectul asta. Insa ma intereseaza pe mine, asa ca mai scriu un post legat de AIESEC. Oricum nu sunt disperat de trafic si vizionari, prin urmare nu ma retine nimic. Mai mult, am vazut ca sunt destui care cauta informatii despre AIESEC si ajung la mine pe blog. Impresii mai personale si subiective nu vor gasi in alta parte asa ca azi voi povesti si imi voi da cu parerea despre procesul lor de recrutare (care are loc luna asta).

Dupa cum stiti sau nu, m-am inscris si eu in competitie. Adica vreau sa devin membru in toamna asta. Si nu e asa de usor pe cat as fi crezut. Toata „admiterea” e compusa din 5 parti: formularul online, interviul de grup, interviul individual, perioada de proba si interviul final. De primul obstacol am trecut, a urmat interviul de grup ieri si acuma astept raspunsul (care va veni in seara asta sau maine dimineata). Saptamana viitoare ma voi programa pentru interviul individual (sper). Si pe urma imi voi da cu parerea pe blog si despre asta. (sper). De fapt, am de gand sa fac o analiza pas cu pas, pe masura ce trec peste „obstacole” (sper). 😀 Si daca n-o sa trec mai departe, o sa refulez tot aici, tot prin posturi acide, ca doar tre’ sa-mi vars si eu frustrarile undeva, nu?

Boon. Azi analizez primele 2 probe la care am luat parte. La formularul online am scris vreo 2 ore, a fost in engleza si a avut destul de multe lucruri de completat. La multe nu ma gandisem pana atunci asa ca a trebuit sa ma folosesc de toata creativitatea de care sunt in stare. La un moment dat ma rugam sa nu se ia curentul, ca mi-as fi bagat unghia in gat. 🙂 Apropo de limba engleza, mi-am dat seama ca nu e chiar asa usor sa o vorbesti fluent dupa o perioada lunga de timp in care n-ai mai folosit-o. Incepi sa mai uiti cuvintele, nu mai stii expresii, te precipiti. E exact ca la fotbal. Ca sa fii bun tre’ sa te antrenezi zilnic. Daca te accidentezi si stai 6 luni pe bara, dupa aia mai trec alte 6 pana revii la forma pe care o aveai. Asa si cu limbile astea straine.

Mi-a venit in cap comparatia asta dupa interviul de grup de ieri. Am fost nevoiti sa ne prezentam in engleza in debutul interviului. Traditionalul „ma numesc … si sunt o persoana … si asta vreau eu de la viata …”. M-am prezentat primul pentru ca nu ma gandisem la asta inainte si am zis sa fiu spontan. M-am balbait eu un pic da’ am fost mandru de mine la final. 🙂 Oricum „comisia” era alcatuita din vreo 6 membri AIESEC (din care cred ca 4 sau 5 mai mici ca varsta decat mine) asa ca m-am simtit in largul meu. Aaaa, apropo de comisie, intr-a mea a fost si „faimosul” Titus 🙂 (organizator la Scoala de Comunicare) pe care deja il stiam. I-am promis ca-l fac personaj permanent pe blog si nu m-am tinut de cuvant. Poate daca imi pune vreo pila si devin membru, ma reapuc de proiectul asta. Titus, daca citesti asta, stii ce ai de facut… 😀

Dupa ce ne-au cunoscut, ne-au dat o sarcina prematura: si anume niste foi cu o situatie naspa in care era pusa organizatia. Se facea ca noi organizam un eveniment si hotelul unde trebuia sa ne cazam invitatii luase foc, altul nu prea mai gaseam si ni se dadeau 10 solutii, una mai rea ca alta. Si noi trebuia sa facem un top… pe care am alege-o prima, pe care a doua, samd. La inceput individual, apoi ca si grup. Foarte misto, doar ca am avut putin timp la dispozitie. Au urmat cateva concluzii, intrebarile de final (gen „De ce Aiesec?” sau „Care e cea mai cea calitate a ta, pe care o ai tu si nimeni altcineva pe planeta asta?” <– asta ultima e o glumitza, fireste) si cu asta basta. S-a terminat si etapa asta. Cum ziceam, acum astept raspuns.

Ca si concluzie: mi s-a parut interesant. Oamenii deschisi (cat le permitea statutul de „membru al comisiei de examinare”), punctuali, ordonati, diplomati, comunicativi, pregatiti pana la urma. Doar ca nu stiam care sunt baremele, asa ca nu stiu nici daca m-am descurcat bine sau nu. Am vazut ca notau cu spor in foi, cam ca la <focus group> asa. Vedem maine, oricum.

Bafta si celorlalti asupriti! 😀

PS: si daca se intampla sa ma cititi (VOI ASUPRITILOR, CARE VA UITATI PE SITE-UL AIESEC DIN 5 IN 5 MINUTE, DOAR-DOAR S-O FI AFISAT CEVA!), va invit sa va dati si voi cu parerea legat de intreg procesul de recrutare si mai ales de membrii care v-au intervievat (va incurajez sa fiti subiectivi) 😀

Comm school, day 2

„Nici o zi fara postare pe blog”. Dupa zicala asta se ghideaza un blogger serios. Eu nu’s asa ceva, insa daca tot n-am ocupatie, macar sa-mi vars frustrarile aici. 😐

Ce-am facut azi? Nu ca v-ar interesa, da’ va spun oricum. Asa de’al dracu. Surpriza, nu cred ca va mai asteptati, dar da… m-am trezit la 8, fireste. E deja un tipar, nu ma mai mira nimic, am supravietuit eu sfarsitului lumii asa ca asta e joaca de copii. Ce daca dorm doar maxim 6 ore pe noapte de vreo 2 saptamani incoace. Oricum un adult (ca mine) n-are nevoie de prea multa odihna. Cred ca mi-am reglat ceasul biologic in seara cand Romania a umilit pe Feroe. De bucurie n-am putut sa dorm mai mult si asa a inceput totul. Ce face nationala asta din oameni.

Sa va mai spun c’am fost iar la „Scoala”? Se stie deja. Sa va mai spun ca n-am fost la munca? Fara numar, fara numar… Lasa ca mai tarziu va spun un banc; de fapt, nu orice banc, ci cel mai tare banc ever. Probabil ca astia mai initiati in arta bancuritului (nu e in DEX, nu-l mai cautati) il stiti.

Pana una alta sa trecem la rezumatul zilei de azi, la Comm School (am vazut ca e cool sa stii engleza la Aiesec… sau nu neaparat cool dar folositor). Romglishul e cool, ala da. 😀

Asaa, hai ca iar o iau prin balarii. La 11 eram in distinsa Preoteasa, asteptand brain-storm-ul care s-a dovedit a fi focus group. Insa a fost tare. Primul fg la care am participat, desi a fost mai ne-oficial decat e de obicei. Insa tare. Am participat vreo 10 indivizi si individe care ne-am dat cu parerea in legatura cu afisele de recrutare ale celor din Aiesec pentru sesiunea de toamna.  Care, apropo, incepe de la 1 octombrie. Sa-mi pun ceasul sa sune, sa nu uit sa ma inscriu si eu. M-am plans de site-ul lor 😀 Macar atat… si de faptul ca nu s-a scris nicaieri ca recrutarea de vara se terminase (cand incercam eu sa aplic online ca disperatu’). Si am aflat ca voluntariatul in organizatia lor iti ocupa ceva timp, chiar foarte mult timp. Dar iti mai ramane din timpul ala si pentru job, asta daca vrei tu neaparat si nu te mai intretin parintii. Titus a fost moderator. Cred ca o sa-l fac personaj pe blog. Invitat permanent, un fel de ‘nea Petrica sau Magda Ciumac la OTv 😀

Iar o sa scriu un roman, asa ca trec repede in revista prezentarile de azi:

a. Noro (Constantin Ferseta) de la Neogen. Un tip vechi in PR care ne-a dat cateva indicii foarte bune despre cum se face „meseria” asta la noi. Si mai ales cateva tips&tricks care ne vor ajuta pe viitor. Am avut si o parte interesanta in prezentarea lui despre PR-ul online, ala facut prin intermediul blogurilor, mai ales. Daca ati sti voi cat cacat mananca multi dintre veteranii din „blogosfera”, nu v-ati mai grabi sa-i adaugati in blogroll. D’asta nu vreau eu sa ajung in top 20, ca’s multi pierduti in spatiu (emokizi) care pun botu’ la tot felul de porcarii pe care le scriu diversi pe bloage. Si nu vreau sa-i am pe constiinta.

Ne-a mai dat si cateva sfaturi bune legate de antreprenoriat (daca ne apuca vreodata din senin sa ne deschidem vreo firma) si ne’a mai spus ca „alcoolul ramane cel mai bun liant intre oameni”, indiferent de job sau domeniu. Cool. Se bea si’n comunicare. Yeei 😀

PS: pentru proastele alea doua care stateati in fata mea si tot comentati cat vorbea Noro: traditionalul „si daca aveti pisica, sa-mi sugeti pula”!!! Strambelor care sunteti voi strambe. Daca tot stiti tot ce se poate sti in domeniul asta, stati in sange acasa si taiati-va pe maini. Va multumesc. Si va pup.

2. Alexandru Icodin, fost la Leo Burnett, acum si-a deschis propria firma. El a participat la rebranduirea Bergenbier. Din nou un om interesant care a vrut sa ne impartaseasca din cunostintele lui. Ne-a facut un scurt rezumat despre cum ajunge o idee sa se transforme in realitate in advertising. Ca exemplu ne-a dat spotul cu „Cainele” de la Bergenbier. De la cum le-a venit ideea pana la filmatul efectiv.

Cu asta am terminat. Acuma tre’ sa ma apuc de campania aia pentru Vodafone. Maine sunt prezentarile pe echipe. Sper sa fie distractiv si, avand in vedere ca eu urmeaza sa vorbesc in numele colegilor, sunt mari sanse sa ne amuzam copios maine. Adica o sa fac eu atmosfera si, desi ideea e proasta, juriul o sa fie vrajit de prezenta si prestanta mea si o sa ne declare castigatori. 🙂 Si asta a fost o glumita, fireste. Ideea e bunicica, insa trebe si ea dezvoltata. Hai ca ma apuc…

Titus revine

Abia ce m-am trezit din betie… suspect, insa tot la ora 8 😐

Asa cum am promis am fost aseara la Universitate sa sarbatoresc victoria Romaniei. Am baut doua beri si m-am facut praf. Motiv pentru care m-am culcat incaltat. Lucru bun pana la urma pentru ca nu mai tre’ sa pierd timp dimineata cu aceasta activitate 😀

Hai c’am glumit.

Am primit raspuns de la Titus (nu Steel ci Capalnean, v’am mai spus), asta vroiam sa precizez in postul asta. Foarte diplomat omul. Mi-a zis ca pot sa particip azi la Scoala de Comunicare, lucru care m-a incantat peste masura. 🙂 Insa tre’ sa fiu acolo la ora 11. Deci ar cam trebui sa plec, ca acum e 10.

Revin diseara cu amanunte.

Spor.