Posts Tagged ‘ master ’

Plus 2

Nu e vorba de trupa cu acest nume, ci de numarul de ani pe care ii voi adauga la studii. Inca doi ani de Master.

Nu stiu daca sa ma bucur ca o sa invat ceva nou sau sa fiu suparat ca pierd timp pretios in care as putea face altceva. Eventual sa ma axez mai mult pe job. Pe alt job, nu pe asta de acum. 😀

Presimt ca o sa-mi schimb cat de curand locul de munca. Lucrul asta ma intristeaza intr-o oarecare masura. O sa-mi fie cu siguranta dor de (unii) colegi. N-o sa-mi fie dor de nesiguranta care planeaza asupra firmei in orice moment. De stresul de a nu sti daca poti sa duci o campanie la bun sfarsit, daca o sa poti rezolva toate problemele care apar pe parcurs, daca vei respecta deadline-ul. Asta sigur n-o sa-mi lipseasca. Imi pare rau pentru ca tocmai incepuse sa-mi placa ceea ce fac. Insa n-am un viitor aici. Si cum pentru mine viitorul este de multe ori mult mai important decat prezentul, hotararea de a pleca este din ce in ce mai aproape. Insa despre asta voi scrie mai multe la momentul potrivit.

Sa revin la master. Saptamana asta am aflat ca am intrat la ASE, la Marketing. Este un program interesant, cu unele materii pe care am inceput sa le studiez in facultate, insa n-am apucat sa aprofundez. „Relatii Publice in Marketing” se numeste, mai exact. Ma bucur ca am ocazia sa invat si cateva lucruri legate de PR. La FJSC, in anul 3, am avut de ales intre sectia de PR si aia de Publicitate. Am ales-o pe a doua, tocmai cu intentia de a face un master bazat pe prima. Si uite ca asta fac.

Ziceam ca nu stiu daca sa fiu entuziasmat sau nu. Pe de o parte e bucuria aia a unui nou inceput. „Academie” noua, facultate noua, colegi noi, colege noi. 😀 Chiar daca n-o sa ajung prea des la cursuri (sau seminarii, ce’o fi ele) ideea de a cunoaste oameni noi ma incanta. Insa am fosti colegi sau (actuali) prieteni care au renuntat sa mai dea admiterea la master anul asta. Si-au gasit un job nou (sau chiar doua, trei) si isi dau interesul acolo. Pentru ei e mai important sa prinda experienta, sa avanseze in functie, sa castige mai mult si mai bine. Lucruri esentiale pana la urma. Si ma gandesc ca mie imi va fi mai greu sa am rezultate si intr-o parte si’n alta. Mai ales ca mai am si alte „filme” in cap. Si o sa-mi ocupa timp si alea. Si uite asa ajung la vechea intrebare: De ce are ziua numai 24 de ore? Si trebuie sa mai si dorm…

Oricum n-o sa ma omor cu prezenta la „ore”, chiar daca sunt la zi. Din „surse” stiu ca daca ma duc la examenul care se da o data la 2 saptamani, sunt ok. Deci cu masterul m-am scos. 🙂 Mai am nevoie de un loc de munca unde sa merite sa ma zbat. De unde sa-mi fie greu sa plec acasa dupa program. Lucru rar dar nu imposibil. Dar sunt tanar, vorba aia: am toata viata inainte! 😀

Hai, la mai mare!

Anunțuri

Adeverinta medicala

Azi am umblat toata ziua dupa toate actele de care mai am nevoie pentru dosarul de la Master. Avand in vedere ca azi au inceput inscrierile si se mai continua pana duminica, m-am miscat repede, insa pe ultima suta de metri.

Am mai avut nevoie de o adeverinta medicala, 4 poze, o foaie matricola si o copie legalizata dupa certificatul de nastere. Poze mai aveam de cand m-am inscris sa dau licenta, asa ca le-am taiat de pe lista. Copia legalizata am facut-o in 10 minute undeva pe langa hotelul Marriot. Cu foaia matricola am avut ceva bataie de cap ca azi nu era program cu publicul, insa m-am milogit de doamnele de la „eliberari acte” (de la Facultatea de Drept) si am rezolvat si problema asta. Cu adeverinta medicala insa e alta poveste.

In primul rand, nu stiu de ce trebuie sa adaug la dosar si o adeverinta d’asta. Sportul nu e in programa masterului si nu cred ca materiile pe care (sper ca) le voi face imi vor da palpitatii. Din motive inca necunoscute, este obligatoriu sa avem si asa ceva. M-am dus eu frumusel de dimineata la cabinetul medicului meu de familie. Care e o doamna. Si care azi nu era la cabinet. Mi-am zis ca poate are program dupa masa si mi-am continuat drumurile intru rezolvarea problemelor urgente. Pe la 13 m-am intors. Tot nici o miscare, cabinetul inchis, nu scria nimic pe usa. Am venit acasa si am sunat o prietena de familie care ne-a recomandat-o pe doamna doctor si care ii stia si programul. Doamna prietena de familie mi-a zis ca doctorita vine azi de la 14 la 17. Foarte frumos. Am mai stat vreo ora la televizor si la ora 15 eram din nou la cabinet. Cand ce sa vezi? Nici o miscare. Vantul batea prin fata cabinetului si eu am inceput sa ma cam agit, dat fiind ca fara adeverinta nu-mi vor primi dosarul.

O sun pe mama, mama o suna pe doamna prietena, doamna prietena pe doamna doctor, apoi iar pe mama, mama pe mine si eu inchei firul. 😀 Surpriza: doamna doctor este in concediu. 😐 Bun… si acuma eu ce fac? De unde iau adeverinta? Ma duc la cabinetul alaturat. Acolo lumea se pregatea sa plece. Le zic eu cine sunt, ce vreau si ca sunt dispus sa platesc pentru o amarata de adeverinta. Doamna de la cabinet imi zice ca-i pare rau dar daca nu sunt inscris la ea, nu ma poate ajuta. Probabil ca’si facuse norma la spaga pe ziua respectiva. O rog sa ma trimita in alta parte, la unii care ma pot ajuta. Imi zice sa caut o policlinica, pentru ca aia mai elibereaza adeverinte medicale.

In drum spre casa, imi aduc aminte de policlinica Malcoci, de la mine din cartier, unde mi-am facut eu analizele pentru scoala de soferi. Cobor din tramvai la Petre Ispirescu, ma duc in Malcoci si la primul cabinet al medicului de familie ma pun la coada. Se apropria de ora 4, asa ca eram usor agitat. Ma gandeam ca poate o fi vreo lege d’asta cum ca n-au voie sa-ti dea adeverinte daca nu te au in evidenta. Gaseam eu una de cumparat, da’ de ce sa-mi bat capul? N-am mai cumparat adeverinte medicale din liceu 😀

Imi vine randul si intru. Doamna doctor nu ma recunoaste de pacient, se uita lung si ma intampina cu un dragut: „Te ajut daca esti inscris la mine!”. Uraa. Noroc ca stiu sa ma milogesc sau sa fiu diplomat cand este cazul. I-am spus eu ca sunt sanatos tun, c’am jucat fotbal la Steaua in tinerete, 🙂 unde am facut liceul, ce facultate am facut, unde vreau sa dau la master si alte asemenea. Intreaga mea istorie de 22 de ani. Doamna m-a crezut ca n-am probleme medicale, insa n-a vrut sa riste si mi-a luat tensiunea. 13 jumate cu 7 jumate cica am. Si cica e de bine. I-am platit adeverinta, i-am lasat si o „atentie” pentru bunavointa si m-am tirat repejor cu problema rezolvata.

Cata bataie de cap pentru o amarata de adeverinta…

Despre taximetristi

Am fost aseara la o bila cu niste fosti colegi de liceu. N-am mai jucat de mult biliard, asa ca am fost praf. 😀 Am castigat cand a bagat adversarul neagra. Nimic interesant pana aici. Doar ca am fost pentru prima data in City Mall, ala de la Eroii Revolutiei. E plin de fitze, obositii plini de aur au migrat si’n mall-ul asta, mancarea la Burger King este scumpa. Dupa ce ca e proasta, mai e si scumpa.

Dupa biliard, am fost la unul dintre fostii colegi sa vedem meciul. A.S. Roma – CFR Cluj, fireste. Meci la care am pronosticat scorul corect in cadrul concursului organizat de Cristi. Daca imi iese si meciul din seara asta, m-am scos cu un premiu. 😀 Meciul a fost marfa, am trait emotiile alea unice de genul: „am pus la pariuri pe meciu asta. nu da gol baaaaa, ca ma scoti!!!!”. Foarte tare.

Asta de pana acum a fost introducerea. Acum urmeaza partea interesanta. Pe la 2 jumate, cand am plecat de la coleg, am luat un taxi spre casa. Soferul era un tip la vreo 25 de ani care mi-a „marturisit” ca el e programator si ca s’a apucat de taximetrie la sfatul fratelui sau. Cica a fost plecat cativa ani in Elvetia si de cateva luni s-a intors in tara din cauza gagicii. Individa care a tinut neaparat sa faca masterul in Romania. 😐 Ca’n Elvetia era naspa. 😐

Bun. Omul asta mi-a zis ca el castiga in medie 800 de euro pe luna si isi face singur programul. Insa de ce s-a apucat de taximetrie? Pentru ca un programator in Romania castiga mai putin decat un taximetrist. D’aia. La primul interviu la care fusese i s-a oferit un salariu de rahat si asa s-a reprofilat. Plus ca omul in Elvetia tot programator era. Deci are si ceva experienta pe afara. Foarte interesant… 😐 Si foarte naspa pentru noi, astia care traim aici. Noroc de taximetristu’ meu de aseara ca dupa ce termina viitoarea nevasta masterul, se cara iar in strainatate. Nu inteleg de ce s-au mai intors, da’ ma rog.

Daca tot am ajuns la subiectul taximetristi, tre’ sa amintesc si de jegosii aia de la gara. Fiind cunoscut faptul ca n-am masina, ma deplasez la munca folosind troleul 96. Asa ca de cel putin 2 ori pe zi dau de hapciupaliticii aia care stau in statia din fata Garii de Nord si se roaga sa gaseasca vreun prost pe care sa-l tepuiasca. Si culmea e ca gasesc. Chiar sunt unii care dau 35-50 de mii (lei vechi) pe kilometru, doar pentru ca le e lene sa mai mearga 100 de metri pana la alta statie de taxi. Si nu sunt straini, romani plini de bani… sau din provincie. Sunt doar prosti. Doar un prost da 50.000 pe km; e o chestie de bun simt. Si cum Romania e plina de cretini, cum sa nu stea tiganii nostri cu curu’n taxi, asteptand pomana. Nu c’ar fi numai tigani in statia aia, insa sunt majoritari. Pentru ca, nu-i asa, daca nu e de munca, tiganii sunt primii la angajare. Pe santier nu gasesti asa multi. Ei stiu sa conduca taxi-uri.

La urma urmei nici nu e vina lor. E vina noastra ca suntem delasatori. Si ca le permitem orice si ca’i pupam in cur si le dam locuri la buget in facultati. Locuri pe care oricum nu le ocupa. Desi pe liste sunt mereu trecuti cate unii care au intrat pe locurile rromilor. Dar daca n-ar fi, cum ar mai face manevre decanii? Intrebari sunt multe, raspunsurile aceleasi.

Ne meritam soarta…

LE: mi-am adus aminte si de oamenii fara viata care se „joaca” Second Life. Dobitocii astia dau bani pe chestii virtuale. Adica daca eu ma bag in comunitatea lor si imi deschid un magazin de roboti din pachete de tigari, sigur se gaseste unul care sa cumpere. Trebuie doar sa zic ca sunt ultima fitza, sa le trag un pret astronomic si sa spun ca si Tom Cruise are unul acasa. Si GARANTAT apar doritori dispusi sa-mi plateasca bani reali pentru un robotel virtual. Doar ca sa fie ei cool in micuta lor lume VIRTUALA!!! Asta cred ca e maximul de prostie. Mai prost de atat nu poti sa fii… Sincer.