Posts Tagged ‘ aiesec university ’

Scoala de Comunicare

Scurt si la obiect, ca mi-e somn.

Titus e baiat de cuvant. La 11 era acolo, pe baricade. Simpatic individ, mi-a facut o impresie buna. Buna era si colega lui, Cristina. 🙂 Un motiv in plus sa vreau sa ma inscriu in Aiesec.

Vreo doua ore „ne-am cunoscut”, adica am facut cunostinta, am incercat sa ne tinem minte numele unii altora, am aruncat cu mototoale de hartie unii in altii, ne-am distrat, ce sa mai… 😐 Sunt rau pentru ca’s obosit, si nu stiu sa apreciez joculetele menite sa intareasca relatiile (non-sexuale) interumane. Am observat ca cei din Aiesec au o gramada de astfel de manifestari la care recurg pentru „team building”, atragerea atentiei… sau poate doar isi bat joc de novici 😀

Bun. Ne-am cunoscut noi cat ne-am cunoascut, am luat o pauza, am cautat un loc sa mancam vreo 45 de minute (ca sa gasim un fast-food la 10 minute de Preoteasa) si ne-am intors cu forte proaspete la prezentarile ce-au urmat.

In ordinea numerelor de pe tricou:

1. Raluca Iacob de la McCann Erickson, ajutata de colegul ei „Cacat” Catalin (prietenii stiu de ce), cel care se ocupa de contul celor de la Vodafone, ne-au vorbit mult fara sa ne spuna mai nimic. Mai ales „Cacat” Catalin. El venise direct de la o intalnire si era obosit, motiv pentru care parea mai fara noima. Insa el stia clar ce zice. Noi nu prea dicleam. Cred ca suntem insuficient dezvoltati intelectual.

Ne-au vorbit ei despre brief, context, concept, insight, probleme, solutii si canale. As dezvolta da’ n-am prea fost atent si mi-am notat doar cuvintele cheie. Am terminat mate-info in liceu, ce vreti?

Mai mult, ne-au dat si o tema. Tre’ sa facem un plan de comunicare pentru noua oferta a celor de la Vodafone, adresata tinerilor sub 26 de ani. Daca aveti idei, lasati comment. 😀 Ne-am facut noi echipa de 7 insi si pana Sambata tre’ sa coacem ceva. Un cozonac, o prajitura, un chec, orice.

2. O tanti de la ING. Care ne-a vorbit despre pensii. Si despre cum a rupt ING-ul gura targului in alea 4 luni cand trebuiau astia sub 30 si ceva de ani sa-si faca pensie privata. Adevarul e ca le-a iesit. La un buget de 5 milioane de euro, cred si eu. Oamenii au lucrat cu Headvertising si au fost extrem de agresivi in promovare si comunicare. Au fost peste tot, de la traditionalele posturi de tv, radio, reviste, meshe si outdoor in statiile de autobuz pana la metrou, net, bloguri, lifturi si cearceafuri agatate de balcoanele blocurilor. Foarte, foarte agresivi, cum spuneam. Aproape nesimtit de agresivi. Insa, daca te gandesti ca au ajuns sa aiba o cota de piata de aproape 40%, cred ca a meritat. In traducere, 1.400.000 de angajati din ceva peste 3.000.000 au pensie privata de la ING. Cool for them.

3. Ultimul dar nu cel din urma, Costin Radu de la IQAds.ro. Tipu’ asta (care e si planner) ne-a vorbit cel mai mult si cel mai bine. S-a vazut ca a venit pregatit si chiar avea ceva de spus. Desi vorbea incredibil de repede. :))) A rivalizat la organizare si pregatire cu cei de la Inbev (care raman pe primul loc in top pentru ca mi-au dat desfacator de bere) 😀

Costin ne-a explicat ce e un departament de plannig intr-o agentie de publicitate, ce rol are, ce tre’ sa faca un planner, un pic despre istoricul planning-ului si alte cateva lucruri despre strategie. Si, desi nu mi-am notat nimic, imi amintesc ce a spus. Ceea ce inseamna ca am fost atent, nu ca ar fi vorbit Costin Radu foarte bine si la obiect 😀

Cam atat.

Maine tre’ sa ma prezint iar acolo la 11, sa particip la un brain storm-ing legat de recrutarea din toamna. Sper sa imi fac rost de pile. Eventual le dau spaga sau vad eu.

PS: Azi n-am fost la munca. Si nici maine nu cred ca ma duc. Am o idee despre Vodafone pentru tineri de fatat, asa ca am o scuza. Plus ca vreau sa particip si la workshop-urile si training-urile de maine. Sa vad pe cine mai analizez pe blog si maine seara.

Tinem legatura.

Titus revine

Abia ce m-am trezit din betie… suspect, insa tot la ora 8 😐

Asa cum am promis am fost aseara la Universitate sa sarbatoresc victoria Romaniei. Am baut doua beri si m-am facut praf. Motiv pentru care m-am culcat incaltat. Lucru bun pana la urma pentru ca nu mai tre’ sa pierd timp dimineata cu aceasta activitate 😀

Hai c’am glumit.

Am primit raspuns de la Titus (nu Steel ci Capalnean, v’am mai spus), asta vroiam sa precizez in postul asta. Foarte diplomat omul. Mi-a zis ca pot sa particip azi la Scoala de Comunicare, lucru care m-a incantat peste masura. 🙂 Insa tre’ sa fiu acolo la ora 11. Deci ar cam trebui sa plec, ca acum e 10.

Revin diseara cu amanunte.

Spor.

Una calda, alta rece

De unde sa incep? Pai, sa incep cu faptul ca m-am culcat aseara la 2 si la 8 azi dimineata eram in picioare. De ce? De prost, cred. Ca sa ma duc la „Scoala”, fireste. La scoala de vanzari, aia de la Preoteasa, „organizata” de Aiesec. <Organizata> e in ghilimele pentru ca organizarea a cam lipsit azi. Nu numai ca pe site scria aseara ca prezentarile incep azi la 9, dar la 10 cand am ajuns eu nu era nici dracu’ in sala si, mai suspect, nu era nimeni care era macar interesat de vanzari p’acolo. Singura fiinta pierduta era o tipa care astepta prezentarile de la Finante. Prezentari care au si inceput pe la 10:30. Moment in care fetele care asteptau pe hol si cu care m-am bagat in vorba s-au cam tirat. Trist…

Eu am ramas pe pozitii in fata salii 5, asteptand ca dintr-un moment intr-altul sa apara cineva care macar sa ma trimita acasa. M-am gandit chiar ca poate s-o fi amanat sau ca poate se tin in alta parte (prezentarile cu pricina). Oricum azi era program „scurt”, pana pe la 2. Insa nimic… n-a venit nimeni, pe usa nu scria nimic, nici macar alti „dezorientati” ca mine nu erau p’acolo. Asa ca am plecat. Pula mea… dezamagitoare experienta. 😐 Mai ales ca eram oarecum entuziasmat sa vad cine vorbeste azi. Ieri fusesera oamenii de la Beck’s, asa ca azi asteptam reprezentantii BMW sau ceva de genu’. Dar nu… n-a mai venit nimeni 😐

Si ghici ce? M-am dus la munca… unde in semn de protest n-am facut nimic. De fapt nu era nimic de facut, insa eu am considerat ca protestez. 😀 Am frecat-o si p’acolo vreo 2-3 ore si’am plecat acasa. Dar nu inainte sa ii dau un mail unui anume Titus… nu Steel ci Capalnean. Vicepresedintele Aiesec pe Comunicare, mai exact, tipul care m-a anuntat ca am fost acceptat la Scoala de Vanzari. Vroiam sa stiu daca se mai tine vreo prezentare azi si daca pot sa vin si maine, la Comunicare. N-am primit nici un raspuns, fireste. E aproape 22:00, asa ca mai e timp.

In fine, oricum ma duc maine cu japca pentru ca daca nu ceri, nu ti se da. Asa ca nu prea conteaza daca o sa mi se raspunda la mail sau care o sa fie raspunsul. Da’ am vrut sa fiu baiat finutz…

AIESEC University (a doua zi)

Asadaaaaaar.

Cum va ziceam ieri, am reusit sa ajung la „Preoteasa” pe la 12. Nu mai fusesem niciodata in Casa de Cultura, insa m-am descurcat. Sala 5 (unde se tinea Scoala de Vanzari) era chiar cum intri pe usa, in fata, asa ca n-aveam cum s-o ratez. Prezentarea de dimineata era pe sfarsite asa ca a trebuit sa astept o jumatate de ora ca sa se termine. Nu de alta da’ n-am vrut sa intru cu japca peste cei care fusesera acolo de la inceput.

Mi s-a parut ca timpul trece greu, dar a meritat. Cat timp ma plimbam eu pe holuri au venit si ceilalti doi invitati (Florin Ghinda si Elena Nu-Stiu-cum), reprezentanti ai Inbev, ce urmau sa ne vorbeasca in urmatoarele 3 ore despre cum se fac Vanzari in compania lor. Pentru cei care nu stiti (ca nici eu n-am stiut) Inbev este producatorul si importatorul de Bergenbier, Beck’s, Stella Artois, Leffe si Noroc in Romania. Foarte tare frate, ca sa zic asa, mai ales ca Beck’s e berea mea preferata. Asta a fost un prim plus… cand am auzit de marcile de bere mi-a fost atrasa atentia imediat 🙂

La o prima vedere astia doi pareau aterizati de pe alta planeta acolo, insa inca o data mi-am dat seama ca aparentele inseala si, pana la urma, s-a dovedit ca oamenii erau foarte bine pregatiti. Chiar pot spune ca am avut ceva de invatat de la ei, mai ales de la domnul Ghinda (nu sunt sigur ca’l chema Florin – nu mi-am notat nicaieri) care a fost foarte deschis si vorbaret si care, mai ales, a stiut sa atraga si sa mentina atentia participantilor pe durata celor 3 ore.

Bun. Deci se face ora 12:30, se termina prezentarea de dimineata (cred ca a fost un tip de la Coca-Cola – sper sa nu ma insel), ies oamenii la o scurta pauza de tigara si nu dupa mult timp intra toti la loc pentru ca incepea prezentarea celor de la Inbev.

Partea asta de inceput a fost cam naspa. Nu ma refer la prezentare ci la faptul ca n-am reusit sa gasesc un loc unde sa ma asez. Dupa 2 tentative care au esuat pentru ca „E ocupat, imi pare rau”, asta desi nu statea nimeni acolo si nici n-a venit nimeni pana la final, m-am asezat pe un scaun care cica era si ala rezervat organizatorilor. Cateva minute nu mi-a zis nimeni nimic, pana cand a venit o tipa (de la Aiesec, cred) si mi-a spus ca tre’ sa ma mut. I-am explicat ca toate scaunele par rezervate. N-a inteles si s-a incapatanat sa-mi caute un loc prin sala. Cum era de asteptat a si reusit. Mi-a gasit un loc in ultimul rand langa un chelios. Nimic suspect pana aici… doar ca respectivu’ chelios avea undeva la 50 de ani, vorbea mult (si uneori prost) si dupa cateva minute a inceput sa se planga ca nu prea are loc. Simteam ca incep sa ma enervez asa ca am incercat sa uit pentru cateva minute ca am fost mutat de pe un loc unde nu deranjam pe nimeni tocmai in coasta mosului chelios.

N-am nimic cu oamenii fara par si cu atat mai putin cu oamenii in varsta. Doar ca tipul asta (ca sa nu-i mai zic individ chelios) era genu’ realizat la batranete, care a calatorit prin lume in ultimii ani si care simtea nevoia sa puncteze lucrul asta la fiecare doua deschideri de gura. Era cel mai batran dintre noi si vorbea cel mai mult, desi nu se afla in target-ul evenimentului. Aiesec este o organizatie pentru tineri, daca nu ma insel. Si mai mult, omu’ asta era si membru in Aiesec Bucuresti 😐 In fine, am divagat destul de la subiect… probabil ca nu ma deranja atat de mult daca statea linistit intr-un colt si baga la cap ce ne povesteau oamenii aia acolo.

Despre prezentare ce pot sa spun. A avut destule parti foarte interesante, culminand cu o simulare reala a unei negocieri. Practic, am fost impartiti in 4 grupuri. Fiecare grup avea cativa vanzatori, cativa cumparatori si cativa observatori. Eu am fost vanzator. Trebuia sa vand berea Beck’s 😀  😀 unor manageri de club. A avut loc o negociere si a trebuit sa trangem niste concluzii la sfarsit. Destul de interesanta ideea, desi am ramas cu impresia ca am fost trimisi la negociere in orb. Adica ni s-a dat un istoric al berii respective si pe baza aluia trebuia sa convingem o echipa de manageri ca e indicat sa ne primeasca in clubul lor, eventual sa ne ofere si exclusivitate. Problema a fost ca „managerii” respectivi aveau o lista bine definita de „pretentii”, de obiective. Stiau exact ce sa ne ceara, pe cand noi tot ii dadeam in cap ca suntem cea mai buna bere premium de pe piata si ca avem ingrediente 100% naturale. Nu tocmai indicat cand respectivii vroiau o sponsorizare pentru reamenajarea clubului, vroiau sa nu plateasca pentru ambalajul care se strica, s.a.m.d. Dar sa nu intru in prea multe detalii.

O alta chestie interesanta: etapele unei astfel de intalniri. De la planificarea obiectivelor, introducere si „small talk” pana la evaluarea procesului si mentinerea unei bune relatii de afaceri cu partenerul respectiv.

Per total ce pot sa zic. Organizarea a fost destul de ok. Cei de la Aiesec au fost in general discreti (aia care nu tineau neaparat sa iasa in evidenta) si au supravegheat in liniste buna desfasurare a lucrurilor. Singura problema (din punctul meu de vedere) a fost cea a locurilor. Nu neaparat ca erau putine, dar erau destul de inghesuite. Sau poate sunt eu mare 🙂 Sper sa apuc sa mai vorbesc cu ei si maine. Chiar vreau sa-i intreb cand au loc recrutarile de toamna si cam ce sanse as avea sa fiu acceptat ca membru. Toti cei din organizatie sunt studenti (sau tineri, daca au absolvit) asa ca nu prevad o problema in comunicare. Desi cred ca ar trebui sa abordez problema asta cat mai de dimineata. Cu cat trece timpul, cu atat par mai obositi si mai lipsiti de chef de vorba.

Casa de Cultura este destul de tare (chiar era un fel de expozitie de fotografii in holul de la parter). Cat despre sala 5 in care a avut loc prezentarea… nu pot sa spun decat ca era profi, adica la cele mai inalte standarde (inclusiv termopane, spoturi si alte alea).

Despre invitati: nota 10 de la mine. Cei doi de la Inbev au venit foarte pregatiti… cu proiector, slide-uri, prezentari, material didactic si tot ce trebuie. Chiar ne-au dat la inceput si cate un pix si un desfacator de bere-breloc. 😀 Asta ca sa ne cumpere binevointa, fireste 🙂 Si le-a iesit… nici nu era greu… studentii se bucura la orice, mai ales la desfacatoare de bere :))) Acum serios vorbind, chiar s-a vazut ca Florin si Elena erau profesionisti. Oameni interesanti…

PS: Sper sa ma duc si maine, asta daca o sa am timp. Mi-a placut ce-am vazut azi si cred ca n-o sa regret nici ce o sa vad maine. Mai ales ca tre’ sa-i intreb daca pot sa trec si pe la „Scoala de Comunicare” de Joi si Vineri. La urma urmei aia ma intereseaza cel mai tare.

PPS: Din discutia de azi mi-am dat seama ca treaba asta cu Vanzarile nu-i chiar asa de „rocket science” cum mi se parea pana acum. Tre’ sa ai ocazia sa capeti ceva experienta si sa-ti mearga cat de cat mintea si papagalul. Ma gandesc ca nu se stie niciodata cum ma reprofilez pe viitor 😀

PPPS: Am aflat tot azi ca sunt tipul REALIZATORULUI (adica ala realistu’ care vrea sa stie exact cat castiga si ce are de facut in firma, care vrea o casa, o masina si o nevasta cu tate mari). M-am regasit in tipul asta de personalitate 🙂

PPPPS: In spate la Preoteasa este o terasa exagerat de scumpa. Nu stiu cum se cheama (ca nu scria – tocmai ca sa nu poata fi identificata), insa am dat 6 RON pe un Nestea la jumate. 😐