Ce-mi plac glumele mele!

Mai ales cand se adeveresc.

Am scris ieri despre o romanca din Germania care a castigat un concurs de frumusete si apoi a inceput sa manance diverse despre Romania. Ziceam ieri: „Iti doresc sa ajungi sefa de sala si sa nu incepi sa te “prostituezi” daca maine-poimaine iti propun astia sa pozezi in Playboy. Ca poate acush te vedem la bratul vreunui fotbalist din divizia C, de la tine din sat, de acolo din Germanica.”

Buuun. Si ce vad eu azi pe kombat.ro? 😀

N-a fost fotbalist, a fost boxer, dar idee de baza ramane.

BMW Power

Vad ca BMW s-a dat pe chestii cu doua roti. Cand spun s-a dat, ma refer la faptul ca in ultima saptamana am vazut 2 stiri despre chestii pe 2 roti de la BMW (noi pe piata). Si cand spun chestii pe 2 roti, ma refer atat la o motocicleta, noua S1000RR:

… cat si la noua bicicleta M (Power, as putea sa adaug 😀 ):

Cool shit! :))

Poza.

Ce mai vedem pe la TV [2]

Si cum ma uitam eu mai devreme prin frigider, aud vocea uneia la televizor, una care spunea ca nu stie de ce a castigat un concurs de frumusete prin Germania. Cica „s-or fi saturat nemtii de blonde cu picioare lungi si tzatze mici si de aia m-au ales pe mine” (don’soara cu pricina rivalizand cu Pam Anderson sau Nicoleta Luciu).

Curios din fire, m-am indreptat spre televizor sa vad cu ochii mei minunea si, cand colo, dau de dumneaei (pe care o mai vazusem cu cateva zile inainte, chiar pe site-ul cu pricina). Bunaciune asa, nimic de zis, cam cu fata de ciocanitoare, dar sa nu fim pricinosi. Bruneta cu pricina era in emisiunea Acces Dinrect de la Antena, prin telefon din Nemtia si dadea un interviu.

Pana aici, toate bune si frumoase. Ei, si cum ii ascultam eu cu atentia povestea vietii, cum se apuca sa dea cu bata’n balta. Si a daaat, taticule, nu s-a jucat. Citez (din memorie): „… si eu dupa ce am terminat liceul, nu am mai invatat ca n-am mai vrut. N-am mai vrut. Si m-am dus la mama in Germania si acum sunt ospatarita aici. Am vrut sa ma angajez si in Romania, dar n-am putut ca peste tot unde ma duceam ma intrebau daca am facultate. Ca in Romania iti trebuie 3 facultati ca sa te angajezi. Aici nu-ti trebuie facultate, ca nemtii nu prea au facultate. Aici conteaza persoana, conteaza cat muncesti, cat de harnica esti.”

Ce zice, ma? :))

Conform respectivei, in Romania toti ospatarii au facultate (cel putin una, daca nu chiar 3), in Germania oamenii nu se prea duc la facultate (asa cum se duc prostii de romani) si tot in Germania nu conteaza ce studii ai, cat timp esti muncitor(toare).

Pai bine, ma, Woody Woodpecker, unde ai incercat tu sa te angajezi, tati, in Romania? La multinationala? Cu liceul? Sau tot ca ospatarita (si au facut aia misto de tine si ti-au zis ca nu esti calificata pentru post)? Desi, la cum arati, nu cred ca te-ar fi refuzat nimeni, oricat de lemn ai fi fost.  Si ce mai zici tu? Germanii astia, ai dreacu, nu fac scoala? Ei muncesc cinstit de la varste fragede, fara sa le pese de educatie? Mai, sa fie…

Pai atunci bine. Iti doresc sa ajungi sefa de sala si sa nu incepi sa te „prostituezi” daca maine-poimaine iti propun astia sa pozezi in Playboy. Ca poate acush te vedem la bratul vreunui fotbalist din divizia C, de la tine din sat, de acolo din Germanica. REALIZATO!

Poza.

Ce mai vedem pe la TV [rubrica noua]

Cum nu cred ca omenirea va renunta la televizor prea curand (asta din cauza ca ne e lene sa cautam noi mereu informatii/ filme/ muzica/ sport pe internet), m-am gandit sa fac o rubrica noua pe blog. Si anume „Ce mai vedem pe la TV”. Daca eu tot ma uit cam zilnic, am sa scriu aici despre chestii mai mult sau mai putin interesante pe care le vad.

Astazi vom vorbi despre discriminare/rasism si despre un caz incredibil pe care l-am remarcat ieri. E vorba despre fotbalistul lui Inter, Mario Balotelli, si despre faptul ca, desi cetatean italian si jucator valoros, nu prea e chemat la nationala din cauza culorii pielii sale. Adica pentru ca e negru. M-a uimit chiar declaratia unui jurnalist sportiv italian care spunea ca Italia inca nu e pregatita sa aiba un jucator de culoare in nationala. WTF? 😐

Si mai zicea lumea de romani ca sunt rasisti. Nu, frate, se pare ca la italieni e jale. Si ca mai mult, autoritarile de acolo nu prea pot stopa fenomenul. Cica Balotelli e injurat meci de meci si se fac mereu remarci rasiste la adresa lui. Si cu toate astea, suporterii respectivi nu sunt amendati/batuti/interzisi.

Ce ti-e si cu skinhezii astia.

Brothers [2009]

Ma uit acum la filmul asta.

La o prima vedere, am o singura intrebare: cum sa-l pui pe Spiderman (Tobey Maguire) sa joace rolul unui soldat american din ceva forte speciale, casatorit cu Natalie Portman, tata a 2 fetitze, fratele mai mare a lu’ ala din Jarhead (Jake Gyllenhaal)? Cum? 😐

Spiderman, soldat? Casatorit? Tata? Frate mai mare? Spiderman, ma???

Chiar cred ca au incurcat rolurile. Uitati-va putin la posterul asta. Zici ca barbosu’ supravegheaza un incest:

UPDATE 1:

Am sa enumar cliseele din film. Incep cu:

1. Doi frati, unu bun si unu rau. Unu militar de cariera si unu fost puscarias.

2. Soldatul dat disparut in misiune (in Afganistan)

3. Fratele cel rau, oaia neagra a familiei (cumnata nu-l place, tac’su nu-l place)

UPDATE 2:

4. Soldatul care supravietuieste atacului, este tinut prizonier si torturat

5. Baiatul rau care se cuminteste

6. „Vaduva” care se indragosteste de baiatul cel rau, proaspat cumintit

UPDATE 3:

[cat era prizonier, Spiderman si-a omorat un alt camarad captiv, cu o teava, tipand ca o femeie 😐 ]

7. Salavatorii care sosesc intotdeauna prea tarziu (dupa ce l-a omorat p’ala).

8. Dar sosesc  fix la timp, cat sa nu-l omoare talibanii pe soldatul principal.

9. „Disparutul” care se intoarce in cele din urma acasa si isi suspecteaza nevasta ca l-a inselat

Cam astea au fost cliseele. Ultimele 20 de minute au fost chiar bune.

De ce avem nevoie de bani?

Pentru ca, ne place sau nu, totul se invarte in jurul lor. Si pentru ca tot ce facem, din clasa intai si pana aproape de pensie, facem pentru bani. Pentru ca ne mintim ca n-avem nevoie de ei ca sa fim fericiti, ca ne e mai bine fara „povara” asta, insa la sfarsitul zilei, daca n-ai bani, esti mort. Fizic, pentru ca nu prea putem functiona fara un minim de hrana si apa. Si pentru ca avem nevoie de bani pentru minimul asta, mai ales ca pomana are si ea o limita.

Dar lucrul asta il stie toata lumea. Toata lumea stie ca avem nevoie de bani ca sa supravietuim. Mai mult, avem nevoie de ceva mai multi bani pentru a ne bucura de un anumit confort. Si avem nevoie de foarte multi bani pentru un anumit lux la care toti visam.

Insa eu am o alta intrebare: cum ajungem sa facem acei bani?

Intreb asta pentru ca, in credinta populara, fac bani cei care au foarte multa scoala. Parintii ne trimit la facultate ca sa invatam, sa avem carte si parte, sa deprindem tainele unei meserii (pentru ca au niste sechele de pe vremea cand fiecare TREBUIA sa stie o meserie si, daca era bun la ea, avea parte de respect) si, astfel, sa ajungem sa castigam foarte multi bani. Mai adaugi si un masterat (mai nou, obligatoriu) si, teoretic, la sfarsitul celor 17 ani de scoala, ar cam trebui sa ai toate atuurile necesare unui „facator de multi bani”.

Doar ca asta nu se mai prea aplica. De ce? Pentru ca sunt prea multi absolventi pentru cate locuri de munca sunt pe piata. Pentru ca facultatea este vazuta ca o afacere, asa ca „cu cat mai multi, cu atat mai bine”. Studentii sunt tot mai multi si tot mai slab pregatiti. Neexistand destule locuri de munca pe profilul tanarului cu studii superioare, ajungem sa ne angajam pe pozitii care nu sunt in acord cu studiile pe care le avem. Pe undeva normal, pe undeva frustrant. Si, astfel, ajungem sa ne punem niste intrebari.

Prima e: pentru ce dracu’ am invatat atatia ani, daca pe postul asta puteam sa ma angajez cu liceul? Intrebare legitima. Pentru ca oricum experienta se castiga muncind, facand practica, si, mai mult, cunostintele teoretice de care dispunem (daca am retinut ceva din materiile predate in facultate) sunt de cele mai multe ori depasite. Atunci intreb din nou: am studiat in ultimii 6 ani degeaba? Puteam sa ma opresc dupa ce am luat BAC-ul si sa ma angajez atunci? Acum aveam 6 ani de experienta in campul muncii, 6 ani pe cartea de munca (nu ca ma astept sa iau pensie vreodata). Dar macar poti lua somaj, daca esti dat afara. Faptul ca nu ai studii superioare te poate impiedica sa avansezi la un moment dat, stiu. Dar…

cum se face ca angajatori ca McDonald’s, nu stiu ce hoteluri, restaurante sau cinema-uri ofera salarii mari unor angajati fara studii superioare? Cunosc cazuri de tineri, fara facultate, care castiga peste 2000-2500 de lei pe cartea de munca. Si sunt „manageri” la angajatorii amintiti mai devreme.  Si cunosc alte cazuri de fosti colegi sau prieteni, care lucreaza pana la 15 ore pe zi, pentru trusturi sau corporatii, pe un salariu mai mic.

Pentru ce mai invatam? Toti ne dorim sa lucram pentru firme mari, companii cu nume, in cadrul carora sa avansam la salarii cu 3 zerouri, in euro. Dar oare poti face asta atunci cand stii ca lucrezi de 1-2-3 ani pe un salariu mai mic decat vecinul care e chelner? Cu toate ca noi avem ocazia ca, in timp, sa avem realizari mult mai mari, exista oare tragere de inima? Eu de multe ori ma descurajez in fata unor astfel de intamplari. Nu mai zic de „baietii destepti” care fac cate o combinatie si ajung sa puna termopane sau aer conditionat in nu stiu de mall si se aleg cu cateva zeci de mii de euro dupa cateva luni de munca. Am un caz concret la mine pe strada, de individ nu prea istet, care, dupa un astfel de pont, s-a facut cu o masina nemteasca noua si cu apartament. Si n-are studii.

Sunt contient de faptul ca astfel de cazuri sunt rare si ca cei care decid sa urmeze o facultate/un masterat sunt castigati pe termen lung (asta daca au si invatat ceva de pe urma lor), insa nu pot sa nu ma simt nedreptatit cand vad „omul-termopan” parcand in fata blocului.

De 8 Martie

Ceva mai devreme, intr-o florarie din Rahova:

– Buna ziua. Nu va suparati, ce floare e aia d’acolo?

– Care?

– Aia verde si incolacita… batzul ala.

– Asta?

– Ihi.

– E bambus.

– Cabanus ? (cred ca lu’ nenea tiganu’ ii era foame si se gandea la cabanos)

– BAMBUS!

– Aaa, barbus. Da. Cat costa?

– 10 lei firul.

– Si cu tot cu floarea aia, ca vad ca aveti in buchet asa.

– Floarea asta e [nu mai tin minte ce] si costa 75 de lei, fara firul de bambus. (WTF? 😐 )

– Am inteles. Atunci dati-mi 3 fire de barbus fara floare.

Pleaca nenea tiganu’, urmez eu:

– Buna ziua. Nu va suparati, ce floare e aia d’acolo? Aia verde si incolacita… ca un batz, asa! 😀

LATER EDIT: La multi ani la toate fimeileeee!