Archive for the ‘ d’ale mele ’ Category

I’ll be back!

Soon!

Sau nu… :))

Despre castigatori si pierzatori…

Si se facea ca ma uitam azi pe AXN, la ceea ce s-a dovedit a fi marea finala a unui concurs: Survivor Cook Islands.

E foarte posibil sa stiti jocul asta: se iau niste oameni, se abandoneaza organizat pe o insula din lumea asta si se lasa acolo sa supravietuiasca vreo luna, fara lucrurile banale ca mancarea si bautura noatra cea de toate zilele. Intre timp, ca sa nu se plictiseasca pe insula, se organizeaza diverse intreceri intre ei, castigatorul acestor intreceri castigand (fireste) imunitate sau cate o recompensa, in timp ce pierzatorii risca sa fie eliminati la „consiliul tribal” care se organizeaza dupa fiecare intrecere.

Ei bine, emisiunea asta concurs se pare ca scoate la iveala toate trasaturile negative cunoscute la om, pentru ca na, fiecare vrea sa ajunga in finala, sa fie marele supravietuitor… si sa castige 1 milion de dolari. 😀 Asa se face ca mai toti mint, manipuleaza, vorbesc pe la spate, incropesc aliante de moment, nedreptatesc ceilalti concurenti, samd. De fapt, e si greu sa participi la acest concurs si sa fii extrem de corect in acelasi timp, pentru ca daca ai face asta, cel mai probabil ai fi eliminat printre primii.

Insa ce m-a lasat pe mine cu un gust amar a fost felul in care juriul (format din ultimii 9 concurenti eliminati – asa ca tre sa fii foarte atent pe cine injunghii pe la spate) a decis castigatorul concursului din Cook Islands.

Concurentii care au ajuns in finala au fost in numar de 3: Becky – o tipa care n-a contat, pentru ca n-a ales-o nimeni ca si castigatoare, Yul – cel mai bun strateg al concursului si Ozzy – castigatorul ultimelor (cred ca) 10 probe din concurs. Castigator a fost votat Yul, din motive care imi scapa, tre sa recunosc.

Practic, Ozzy a fost cel mai puternic concurent, atat mental cat si fizic, a fost unul dintre cei care au mintit cel mai putin, si-a respectat de fiecare data aliantele facute, dar cel mai mult m-a impresionat cum a dominat 100% ultimele probe. Astfel a castigat imunitate de fiecare data si nu a putut fi eliminat de ceilalti (desi aliatii sai, printre care si Yul, ar fi vrut sa-l elimine – tocmai pentru ca era atat de puternic, incat castiga mereu). Pe langa asta, Ozzy era si un reprezentant al unei minoritati (mexican), n-avea scoala si era chelner. Insa a fost foarte corect pe tot parcursul concursului si chiar s-a remarcat prin faptul ca facea rost de cea mai multa mancare (pesti, nuci de cocos, etc) pentru ceilalti concurenti.

Yul s-a folosit de un as in maneca (un „immunity idol” pe care il gasise) pentru a nu fi eliminat si pentru a influenta deciziile care se luau la fiecare „consiliu”, atunci cand cineva era eliminat. A fost si el destul de intregru, si-a respectat in mare masura aliantele (desi era gata sa-l elimine pe Ozzy, cu care era aliat) si i-a ramas fidel tocmai lui Becky (a 3-a finalista) pana la sfarsit. Si el era tot minoritar (asiatic), insa era un om foarte educat, cu facultate si toate alea.

In final insa, cand s-au numarat voturile, Yul a castigat cu 5 la 4 in fata lui Ozzy. Cum am spus mai sus, am ramas cu un gust amar. Daca  un bun strateg castiga in fata unuia care a castigat pe buna dreptate un numar impresionant de probe, atunci oare pe ce s-au bazat deciziile juratilor? Nimeni nu i-a reprosat nimic lui Ozzy si am vazut ca mai mult a contat faptul ca n-avea scoala si ca era un „biet surfer si chelner”. Unul dintre jurati chiar a spus inainte sa voteze ca „nu se simte bine sa-i dea 1 milion de dolari unui pusti arogant de 25 de ani”. Chiar cred ca multi l-au judecat dupa viata pe care o avea inainte sa intre in concurs si nu dupa evolutia sa din emisiune.

Mare pacat, 1 milion de dolari nu sunt de aruncat, desi pana la urma am inteles ca s-a ales si el cu vreo 100.000 $ si o masina. Not bad, dupa o luna si ceva de stat pe o insula. 🙂

Simteam nevoia sa zic ceva despre concursul asta, pentru ca mi-a demonstrat inca o data ca nu intotdeauna cei care merita ajung sa castige in viata, mai ales cand soarta lor e in mana altora.

El a castigat:

Si el nu:

De ce avem nevoie de bani?

Pentru ca, ne place sau nu, totul se invarte in jurul lor. Si pentru ca tot ce facem, din clasa intai si pana aproape de pensie, facem pentru bani. Pentru ca ne mintim ca n-avem nevoie de ei ca sa fim fericiti, ca ne e mai bine fara „povara” asta, insa la sfarsitul zilei, daca n-ai bani, esti mort. Fizic, pentru ca nu prea putem functiona fara un minim de hrana si apa. Si pentru ca avem nevoie de bani pentru minimul asta, mai ales ca pomana are si ea o limita.

Dar lucrul asta il stie toata lumea. Toata lumea stie ca avem nevoie de bani ca sa supravietuim. Mai mult, avem nevoie de ceva mai multi bani pentru a ne bucura de un anumit confort. Si avem nevoie de foarte multi bani pentru un anumit lux la care toti visam.

Insa eu am o alta intrebare: cum ajungem sa facem acei bani?

Intreb asta pentru ca, in credinta populara, fac bani cei care au foarte multa scoala. Parintii ne trimit la facultate ca sa invatam, sa avem carte si parte, sa deprindem tainele unei meserii (pentru ca au niste sechele de pe vremea cand fiecare TREBUIA sa stie o meserie si, daca era bun la ea, avea parte de respect) si, astfel, sa ajungem sa castigam foarte multi bani. Mai adaugi si un masterat (mai nou, obligatoriu) si, teoretic, la sfarsitul celor 17 ani de scoala, ar cam trebui sa ai toate atuurile necesare unui „facator de multi bani”.

Doar ca asta nu se mai prea aplica. De ce? Pentru ca sunt prea multi absolventi pentru cate locuri de munca sunt pe piata. Pentru ca facultatea este vazuta ca o afacere, asa ca „cu cat mai multi, cu atat mai bine”. Studentii sunt tot mai multi si tot mai slab pregatiti. Neexistand destule locuri de munca pe profilul tanarului cu studii superioare, ajungem sa ne angajam pe pozitii care nu sunt in acord cu studiile pe care le avem. Pe undeva normal, pe undeva frustrant. Si, astfel, ajungem sa ne punem niste intrebari.

Prima e: pentru ce dracu’ am invatat atatia ani, daca pe postul asta puteam sa ma angajez cu liceul? Intrebare legitima. Pentru ca oricum experienta se castiga muncind, facand practica, si, mai mult, cunostintele teoretice de care dispunem (daca am retinut ceva din materiile predate in facultate) sunt de cele mai multe ori depasite. Atunci intreb din nou: am studiat in ultimii 6 ani degeaba? Puteam sa ma opresc dupa ce am luat BAC-ul si sa ma angajez atunci? Acum aveam 6 ani de experienta in campul muncii, 6 ani pe cartea de munca (nu ca ma astept sa iau pensie vreodata). Dar macar poti lua somaj, daca esti dat afara. Faptul ca nu ai studii superioare te poate impiedica sa avansezi la un moment dat, stiu. Dar…

cum se face ca angajatori ca McDonald’s, nu stiu ce hoteluri, restaurante sau cinema-uri ofera salarii mari unor angajati fara studii superioare? Cunosc cazuri de tineri, fara facultate, care castiga peste 2000-2500 de lei pe cartea de munca. Si sunt „manageri” la angajatorii amintiti mai devreme.  Si cunosc alte cazuri de fosti colegi sau prieteni, care lucreaza pana la 15 ore pe zi, pentru trusturi sau corporatii, pe un salariu mai mic.

Pentru ce mai invatam? Toti ne dorim sa lucram pentru firme mari, companii cu nume, in cadrul carora sa avansam la salarii cu 3 zerouri, in euro. Dar oare poti face asta atunci cand stii ca lucrezi de 1-2-3 ani pe un salariu mai mic decat vecinul care e chelner? Cu toate ca noi avem ocazia ca, in timp, sa avem realizari mult mai mari, exista oare tragere de inima? Eu de multe ori ma descurajez in fata unor astfel de intamplari. Nu mai zic de „baietii destepti” care fac cate o combinatie si ajung sa puna termopane sau aer conditionat in nu stiu de mall si se aleg cu cateva zeci de mii de euro dupa cateva luni de munca. Am un caz concret la mine pe strada, de individ nu prea istet, care, dupa un astfel de pont, s-a facut cu o masina nemteasca noua si cu apartament. Si n-are studii.

Sunt contient de faptul ca astfel de cazuri sunt rare si ca cei care decid sa urmeze o facultate/un masterat sunt castigati pe termen lung (asta daca au si invatat ceva de pe urma lor), insa nu pot sa nu ma simt nedreptatit cand vad „omul-termopan” parcand in fata blocului.

De 8 Martie

Ceva mai devreme, intr-o florarie din Rahova:

– Buna ziua. Nu va suparati, ce floare e aia d’acolo?

– Care?

– Aia verde si incolacita… batzul ala.

– Asta?

– Ihi.

– E bambus.

– Cabanus ? (cred ca lu’ nenea tiganu’ ii era foame si se gandea la cabanos)

– BAMBUS!

– Aaa, barbus. Da. Cat costa?

– 10 lei firul.

– Si cu tot cu floarea aia, ca vad ca aveti in buchet asa.

– Floarea asta e [nu mai tin minte ce] si costa 75 de lei, fara firul de bambus. (WTF? 😐 )

– Am inteles. Atunci dati-mi 3 fire de barbus fara floare.

Pleaca nenea tiganu’, urmez eu:

– Buna ziua. Nu va suparati, ce floare e aia d’acolo? Aia verde si incolacita… ca un batz, asa! 😀

LATER EDIT: La multi ani la toate fimeileeee!

De ce avem nevoie de reguli?

Am mai revazut un film aseara: Transporter 1. Eh, si acolo Jason Statham isi ghideaza profesia dupa un set simplu de reguli. Si in momentul in care incalca regulile, atunci incep problemele.

Cred ca asta se aplica si in viata de zi cu zi, intr-o societate normala: daca iti vezi de treaba si respecti regulile, atunci totul va fi ok. Daca le incalci, ai belit-o. Si ideea e ca trebuie sa-ti fie frica de consecinte. Daca legea se aplica, cetatenii sunt obligati sa respecte regulile si atunci societatea functioneaza.

Am citit azi ca un oficial de prin Danemarca ar fi zis ca romanii sunt infractori si ca sunt in stare sa comita infractiuni pentru 15 euro. Zicea asta pentru ca un roman omorase o tanti pe la ei prin tara. Si mai zicea el ca romanii au o cultura diferita si ca din aceasta cauza ei nu respecta regulile.

La noi asta e problema, ca oamenii incep sa nu se mai supuna legilor (deci regulilor) pentru ca nu le mai este teama de consecinte sau de cei care ar trebui sa impuna respectarea acestor legi. Asta se aplica mai ales in cazul infractorilor, din ce in ce mai multi si in Romania. Si asta se intampla din mai multe cauze: unii poate sunt disperati si nu le pasa daca sunt condamnati sau nu, fie din cauza lipsei banilor, sau din cauza dependentelor de tot felul (de alcool sau de droguri), iar altora pur si simplu nu le pasa, stiind foarte bine ca cei meniti sa ia masuri nu isi vor face datoria. Si astfel ajung tot felul de nespalati sa prinda tupeu in fata politiei, stiind ca sistemul nu functioneaza.

Mai rau e ca se duc si in alte tari mai civilizate decat a noastra, acolo unde sistemul functioneaza si oamenii nu mai comit atat de multe infractiuni. Si fiindca se simt in siguranta, cetatenii acelor tari sunt mai lipsiti de griji si mai putin precauti, devenind tinte usoare pentru „smecherii” nostri. Zicea azi unu pe la tv ca multi infractori romani se mira cat de „prosti” sunt germanii (sau altii ca ei), de nu-si pazesc bunurile si nu’si incuie usile cand duc gunoiul. Pai de asta nu se pazesc, pentru ca au niste legi dure, care se aplica si stiu ca nu sunt multi prosti care ar risca puscaria pentru 1 kil de faina. Doar ca romanii iau siguranta asta a lor ca pe un semn de slabiciune si profita. Pacat ca mai ies si labarii astia din tara si mai arunca cu cacat pe o imagine a noastra si asa destul de patata.

De ce avem nevoie de reguli? Pentru ca asta e cheia unui popor civilizat. Si pentru ca, daca n-ar mai exista reguli sau daca nimeni nu le-ar mai respecta, atunci am ajunge si noi ca triburile din Africa, care se afla in razboi si care comit niste barbaritati greu de imaginat, de genul mancatului inimii sau creierului „inamicului”, taiatul mainilor si picioarelor familiei lui, samd. E tulburator de ce e in stare un om (de orice culoare) atunci cand stie ca poate face ce vrea, nefiind nimeni in jur care sa-l pedepseasca. Asta mai ales in timp de razboi, cand apetitul uman pentru violenta si distrugere e nemasurat. Si repet, singurul motiv pentru care nu avem parte de aceleasi comportamente si in Europa (sau chiar Romania), este ca aici inca se aplica regulile.

De ce ne plac magicienii?

Am vazut zilele trecute doua filme foarte tari despre magie si iluzionism: „The Prestige” si „The Illusionist” (fireste). 🙂 Si mi-am dat seama ca mai toti ne-am visat la un moment dat acolo, pe scena, distrand un public mai mult sau mai putin numeros. Mi-am amintit de tabara din clasa a 5-a, cand invatasem un truc simplu (nu-l mai stiu exact, dar stiu ca trebuia sa numar cartile, deci era ceva matematic) si pentru cateva minute pe zi dadeam eu insumi o mica reprezentatie pentru ceilalti copii. Bine, din pacate stiam un singur truc si nici n-am mai invatat altele dupa aia, asa ca nu mi-am mai continuat cariera de iluzionist. Dar dorinta ramane, dorinta de a putea face magie.

Ne plac lucrurile neobisnuite, cautam senzationalul, vrem sa explicam lucruri care par de ne-explicat. Si din cauza asta apreciem atat de mult oamenii astia care se dedica acestei „meserii”. Pentru ca si noi vrem sa fim ca ei, vrem sa uimim, sa lasam lumea cu gura cascata, sa tulburam, sa fim unici. De asta ne plac magicienii.

Insa din pacate si iluzionismul e din ce in ce mai greu de facut, e nevoie de trucuri din ce in ce mai complicate, din ce in ce mai imposibil de explicat logic. Asta pentru ca, evoluand, suntem din ce in ce mai greu de pacalit. Ma intreb cu ce ne vor mai distra magicienii in anii urmatori. Ce trucuri pregatesc si cine va fi urmatorul Criss Angel sau David Blaine?

Apropo de asta, acum ceva timp (la Cabral pe blog) am vazut un clip cu Dynamo… un englez care cica e „the new shit” in State:

Cred ca are potential! 🙂

Si, vazandu-l, parca vreau si eu sa invat cateva trucuri! Cred ca dau bine la petreceri! :))

Primul proprietar (de Duster) al tarii!

Va fi chiar „primul roman” al tarii, adica nimeni altul decat Traiaaaan Basescu.

Cica, inca de  anul trecut, presedintele nostru s-a aratat incantat de SUV-ul ce va fi lansat la inceputul lunii Aprilie de catre Dacia, vorbele sale exacte fiind: „Super! Felicitari!”. Mai mult, masina va fi achizitionata pe persoana fizica si nu cumparata de administratia prezidentiala. Oare asta va insemna ca Base renunta la Golf pentru Duster? 😀

Legat de pret, s-a mai anuntat ca DD-ul va costa undeva intre 10.500 si 15.600 de euro (cu TVA), in functie de dotari.

Hai cu test-drive-urile!

PS: Poza de aici.