De ce avem nevoie de bani?

Pentru ca, ne place sau nu, totul se invarte in jurul lor. Si pentru ca tot ce facem, din clasa intai si pana aproape de pensie, facem pentru bani. Pentru ca ne mintim ca n-avem nevoie de ei ca sa fim fericiti, ca ne e mai bine fara „povara” asta, insa la sfarsitul zilei, daca n-ai bani, esti mort. Fizic, pentru ca nu prea putem functiona fara un minim de hrana si apa. Si pentru ca avem nevoie de bani pentru minimul asta, mai ales ca pomana are si ea o limita.

Dar lucrul asta il stie toata lumea. Toata lumea stie ca avem nevoie de bani ca sa supravietuim. Mai mult, avem nevoie de ceva mai multi bani pentru a ne bucura de un anumit confort. Si avem nevoie de foarte multi bani pentru un anumit lux la care toti visam.

Insa eu am o alta intrebare: cum ajungem sa facem acei bani?

Intreb asta pentru ca, in credinta populara, fac bani cei care au foarte multa scoala. Parintii ne trimit la facultate ca sa invatam, sa avem carte si parte, sa deprindem tainele unei meserii (pentru ca au niste sechele de pe vremea cand fiecare TREBUIA sa stie o meserie si, daca era bun la ea, avea parte de respect) si, astfel, sa ajungem sa castigam foarte multi bani. Mai adaugi si un masterat (mai nou, obligatoriu) si, teoretic, la sfarsitul celor 17 ani de scoala, ar cam trebui sa ai toate atuurile necesare unui „facator de multi bani”.

Doar ca asta nu se mai prea aplica. De ce? Pentru ca sunt prea multi absolventi pentru cate locuri de munca sunt pe piata. Pentru ca facultatea este vazuta ca o afacere, asa ca „cu cat mai multi, cu atat mai bine”. Studentii sunt tot mai multi si tot mai slab pregatiti. Neexistand destule locuri de munca pe profilul tanarului cu studii superioare, ajungem sa ne angajam pe pozitii care nu sunt in acord cu studiile pe care le avem. Pe undeva normal, pe undeva frustrant. Si, astfel, ajungem sa ne punem niste intrebari.

Prima e: pentru ce dracu’ am invatat atatia ani, daca pe postul asta puteam sa ma angajez cu liceul? Intrebare legitima. Pentru ca oricum experienta se castiga muncind, facand practica, si, mai mult, cunostintele teoretice de care dispunem (daca am retinut ceva din materiile predate in facultate) sunt de cele mai multe ori depasite. Atunci intreb din nou: am studiat in ultimii 6 ani degeaba? Puteam sa ma opresc dupa ce am luat BAC-ul si sa ma angajez atunci? Acum aveam 6 ani de experienta in campul muncii, 6 ani pe cartea de munca (nu ca ma astept sa iau pensie vreodata). Dar macar poti lua somaj, daca esti dat afara. Faptul ca nu ai studii superioare te poate impiedica sa avansezi la un moment dat, stiu. Dar…

cum se face ca angajatori ca McDonald’s, nu stiu ce hoteluri, restaurante sau cinema-uri ofera salarii mari unor angajati fara studii superioare? Cunosc cazuri de tineri, fara facultate, care castiga peste 2000-2500 de lei pe cartea de munca. Si sunt „manageri” la angajatorii amintiti mai devreme.  Si cunosc alte cazuri de fosti colegi sau prieteni, care lucreaza pana la 15 ore pe zi, pentru trusturi sau corporatii, pe un salariu mai mic.

Pentru ce mai invatam? Toti ne dorim sa lucram pentru firme mari, companii cu nume, in cadrul carora sa avansam la salarii cu 3 zerouri, in euro. Dar oare poti face asta atunci cand stii ca lucrezi de 1-2-3 ani pe un salariu mai mic decat vecinul care e chelner? Cu toate ca noi avem ocazia ca, in timp, sa avem realizari mult mai mari, exista oare tragere de inima? Eu de multe ori ma descurajez in fata unor astfel de intamplari. Nu mai zic de „baietii destepti” care fac cate o combinatie si ajung sa puna termopane sau aer conditionat in nu stiu de mall si se aleg cu cateva zeci de mii de euro dupa cateva luni de munca. Am un caz concret la mine pe strada, de individ nu prea istet, care, dupa un astfel de pont, s-a facut cu o masina nemteasca noua si cu apartament. Si n-are studii.

Sunt contient de faptul ca astfel de cazuri sunt rare si ca cei care decid sa urmeze o facultate/un masterat sunt castigati pe termen lung (asta daca au si invatat ceva de pe urma lor), insa nu pot sa nu ma simt nedreptatit cand vad „omul-termopan” parcand in fata blocului.

Anunțuri
    • analin
    • 23 Iulie 2014

    Sir / Madam,

    Esti confruntă cu un numerar de urgență și nu știu unde să se adreseze? Nu știu dacă ar trebui să încredere pentru creditorii pe termen scurt? Aplicarea pentru o tranșă de împrumut pe termen
    Analin VALDEZ INVESTIȚII. Condițiile noastre de împrumut de la 1 la 20 de ani, cu o rată de dobândă de 4%.
    Aplica acum ajunge mâine bani {funcție de răspunsul dumneavoastră rapid la toate cerințele pe care va califica pentru suma creditului solicitat} Email-ne acum pentru termeni și condiții chiar mai bine de un formular de cerere gata pentru a începe procesul de achiziție dvs. de împrumut, sau pentru mai mult de anchetă, sunați la +44 (0) 741-837-6748
    Toate cele bune,

    analin.valdez@outlook.com
    Analin VALDEZ INVESTMENT

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: