Se cam impute treaba…

… p’aci prin Romanica.

Din ce se aude, tara noastra face datorii externe peste datorii, somajul e in floare, iar de invatamant, sanatate si alte alea nici nu mai vorbesc. Atunci ma intreb: daca ar avea ocazia, ce om sanatos la cap n-ar pleca din tara? Macar pentru cativa ani pana cand ori se alege praful de tot, ori se mai intoarce roata si se mai satura unii si altii de furat.

Dar daca toti am gandi asa si ar emigra vreo 5 milioane de romani, aia mai rasariti si mai buni de munca, pai atunci cine mai ramane sa scoata tara din cacat? Sau cine se mai impotriveste tuturor jegosilor care fura? Cam care ar fi solutia? Ar trebui sa abandonam, sa plecam si sa lasam scursurile aici sa se prabuseasca sub propria greutate? Dar cu aia nevinovatii cum ramane? Ca daca pleaca tineretul, mai raman aici batranii si parintii nostri. Si poate cativa alti tineri si copii care n-au posibilitatea sau curajul sa plece si ei. Raman cei care ar trebui sa suporte toate consecintelor atator actiuni fara minte. Ar trebui sa plateasca impozite uriase, taxe si alte biruri. Si cel mai probabil n-ar face fata.

Multa lume zice ca nu mai avem scapare si ca mai devreme sau mai tarziu ne vom duce dracu’. Poate chiar la propriu… adica vom muri de foame. Cu siguranta tara asta nu-si va putea achita datoriile si, daca ele nu vor fi sterse miraculos, atunci vom fi nevoiti s-o vindem pe bucati (pe ea, pe tara). Poate nu la anul, dar in urmatorii 10-20 de ani cam mizez pe lucrul asta.

Previziunile astea sumbre ma fac sa-mi doresc sa plec din tara pentru o perioada… sa zicem pentru urmatorii 5 ani. Si nu inteleg de ce unii oameni vad in asta un risc pe care n-ar trebui sa mi-l asum. Ei cred ca in Romania e cald si bine, ca ma pot descurca si eu asa cum se descurca atatia altii si ca „ce rost are sa plec departe, printre straini”. Pai cum ma pot descurca aici (fara sa-mi fac un mare rost in viata), asa ma pot descurca si in alta parte, dar macar mai vad lumea, mai cunosc si alte moduri de a gandi, alte prioritati, alte stiluri, alti oameni. Si, riscand, ma expun unor posibilitati, unor oportunitati de a ajunge undeva… undeva unde imi doresc. Si chiar daca acum nu stiu exact unde vreau sa ajung… stiu macar ca nu e aici, aici unde ma aflu acum (personal, profesional si geografic). E si asta un punct de plecare. Si daca tot visam, de ce sa nu ne urmam visele?

Si nu stiu altii cum sunt, dar eu cu atat mai mult vreau sa plec atunci cand stiu ca e cineva care se impotriveste. 🙂

Anunțuri
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: