pentru ca pot.

Sunt nascut ateu, botezat ortodox, crescut o buna perioada de nasi si bunici intr-un mediu mai mult sau mai putin religios. Invatat de mic sa imi spun rugaciunea in fiecare seara, sa ma inchin cand trec pe langa „casa domnului”, sa mai dau din cand in cand pe la biserica (de Paste, negresit), sa ma spovedesc, sa ma tem de furia celui numit Dumnezeu. Si cam atat. Asta inteleg cei mai multi romani prin a fi religios.

Apoi am mai crescut si am inceput sa ma inchin din ce in ce mai rar, sa spun rugaciuni numai cand aveam nevoie de ceva, sa mint la spovedanie si sa merg la biserica doar la nunti, botezuri si eventual, o data pe an, de Paste. Intre timp am trait o perioada cu impresia ca l-am vazut pe Dumnezeu intr-un boschetar barbos dintr-un oras obscur din Moldova. Dar mi-a trecut si am inceput sa-mi pun intrebari.

Si am ajuns la concluzia ca, desi botezat ortodox, nu prea inghit povestea cu entitatea razbunatoare din cer care ma va trimite in Iad daca nu respect cele 10 porunci. Am ajuns la concluzia ca daca mori, doar putrezesti in pamant. Ca nu ne asteapta nimic „pe partea cealalta”, ca nu ne „vegheaza” nimeni „de acolo de sus” (sincer sa fiu, ar fi si naspa sa ne vegheze vreo ruda decedata cand mergem la baie sa dam vreo lab… astaaa, sa ne facem nevoile).

Drept urmare, ma aflu intr-o dilema: cum fac sa ma des-crestinez ortodox? Adica… te poti converti la ateism? Care e procedeul? Si daca decid sa ma casatoresc fara nunta la biserica, daca decid sa nu-mi botez (eventualul) copil, cam la ce riscuri ma supun?

Sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza parerea nimanui (poate doar a parintilor mei… dar nici aia nu ma intereseaza chiar atat de mult)… insa daca ma auto-declar ateu, o sa fiu un fel de handicapat social? Daca decid sa nu sarbatoresc nasterea Domnului, invierea Domnului si toate celelalte sarbatori care presupun ca un Domn a existat la un moment dat… daca fac asta cum o sa fiu privit de toti ceilalti? Avand in vedere ca 99% dintre cunoscuti sunt fie ortodoxi, fie catolici. O sa-mi fie mai greu sa ma integrez in societate? Sau o sa-mi fie greu pana cand ceilalti se obisnuiesc cu noua mea… orientare religioasa, sa zicem?

Si mai e o chestie. E cam greu sa ma dezobisnuiesc de ceva, fie ea si o religie, dupa atatia ani de obisnuinta.