Sau nu… )

Rubrica “Incotro?” vine ca o nevoie a unui roman (adica eu) de a vedea lumea. Desi cred ca e mai mult curiozitate decat nevoie. Ideea de baza e ca de multe ori simt ca Romania ma limiteaza, mai ales cand ma gandesc ca lumea asta e atat de mare, incat cu siguranta se gaseste loc si pentru mine, oriunde m-as duce. Mai mult, chiar e pacat sa nu vedem cu ochii nostri cate putin din toate continentele, mai ales acum cat nu ne retine nimic (cel putin pe mine nu ma retine nimic – n-am credite de platit, n-am nevasta, copil, purcel, n-am nici un fel de obligatii fata de nimeni si nimic).

Nu, n-am ganduri de emigrare (deocamdata), dar mi-ar placea foarte mult sa-mi petrec urmatorii ani (sa zicem 5-6) traind in alta parte. Traind, muncind si altundeva,  vizitand si altceva decat ce mi-e la “indemana”. Aici chiar simt nevoia sa precizez ca partea cu “traind” ma incanta mai mult decat aia cu “vizitand”, pentru ca pentru mine e mai important sa stau 2-3 luni intr-o singura tara decat sa vizitez alte 5 intr-o saptamana.

Cum ma gandeam eu la “vai, ce frumos ar fi in alta parte”, am inceput sa ma gandesc si la ce continente/ zone/ tari as vrea sa populez cu persoana mea. Si am ajuns la America de Sud. N-am un motiv principal pentru care as vrea sa ajung acolo intr-o zi, ci cred ca am mai multe motive mai mici:

• in primul rand limba; cred ca e foarte important ca oriunde te duci, sa te poti descurca si fara engleza la un moment dat. Si spaniola chiar mi se pare mai usor de invatat fata de altele. Si-mi place si cum suna, alaturi de franceza. Si o si inteleg, cat de cat, chiar daca n-am luat niciodata lectii;
• apoi si faptul ca e un continent cumva in umbra Americii de Nord; mie imi place asta: daca toata lumea vrea sa se duca in State sau Canada, eu vreau sa ajung in Panama sau Chile (chiar si dupa cutremur).
• ar mai fi oamenii: am avut ocazia sa cunosc cativa brazilieni, columbieni, costaricani, venezueleni si mi s-au parut niste oameni foarte deschisi si calzi. plus ca femeile sunt bune. ) ar mai fi si faptul ca acolo chiar daca oamenii nu’s foarte bogati, ba chiar saraci pe alocuri, de regula toti par fericiti, multumiti cu ce au;
• natura. poate suna aiurea, dar cred ca tarile din America de Sud au un potential urias din punctul asta de vedere. acolo inca exista mult verde;
• faptul ca multe tari au crestere economica, au conditii foarte avantajoase pentru afacerile noi, exista multe sectoare scutite de la plata taxelor;
• foarte multe locuri misto de vazut (Machu Picchu, padurea amazoniana, cascada Angel, etc.)
• pentru fotbal, de ce nu?

Cam atat, deocamdata.

Revin cu alte continente/zone/tari in saptamanile care urmeaza.

PS: Pe langa America de Sud, ma atrag si tarile din Caraibe (Jamaica, Puerto Rico, alea alea)

… chiar mai proasta decat aia autentica de la romani! INC-RED-I-B-IL!

Doar ca la americani se numeste “Bank of Hollywood”, oricine poa’ sa ceara bani pentru orice si aia de dau bani la saraci sunt unii pe care nu i-am mai vazut in viata mea. Si nici nu sunt afaceristi, ci vedete (cica). Si sunt foarte prosti, asa de felul lor. De ce zic asta? Pentru ca pot.

Si pentru ca am motive. Am vazut cum i-au dat 5000 $ unei fufe care vroia sa-si cumpere nush ce pereche de papuci, ca, vezi doamne, e “fashion addicted”! Sa mori tu, fufo? Si toti labagii si labagioaicele din juriu erau pe jos de impresionati ce erau, ca “vai, si mie imi place moda!”. Si l-au refuzat pe unul care vroia 50.000 $ ca sa faca cea mai mare pictura din lume, apoi s-o taie pe bucati, s-o vanda si sa incropeasca nush ce fundatie pentru artistii saraci. Si stiti ce i-au spus astuia (care era ceva imigrant rus sau ceva)? “Nu-ti dam banii, ca in viata nu e bine sa primesti lucruri pe de-a moaca. Tre sa muncesti pentru ce-ti doresti!” Asta dupa ce-i dadusera uneia multi bani sa-si ia niste papuci.

Cum dracu ajung, ma, toti terminatii astia sa fie vedete (chiar si in State)? Se pare ca intr-adevar, prostia e universala.

PS: macar la “Arena Leilor” nu dadeau aia bani niciodata! )

E foarte posibil sa stiti jocul asta: se iau niste oameni, se abandoneaza organizat pe o insula din lumea asta si se lasa acolo sa supravietuiasca vreo luna, fara lucrurile banale ca mancarea si bautura noatra cea de toate zilele. Intre timp, ca sa nu se plictiseasca pe insula, se organizeaza diverse intreceri intre ei, castigatorul acestor intreceri castigand (fireste) imunitate sau cate o recompensa, in timp ce pierzatorii risca sa fie eliminati la “consiliul tribal” care se organizeaza dupa fiecare intrecere.

Ei bine, emisiunea asta concurs se pare ca scoate la iveala toate trasaturile negative cunoscute la om, pentru ca na, fiecare vrea sa ajunga in finala, sa fie marele supravietuitor… si sa castige 1 milion de dolari. Asa se face ca mai toti mint, manipuleaza, vorbesc pe la spate, incropesc aliante de moment, nedreptatesc ceilalti concurenti, samd. De fapt, e si greu sa participi la acest concurs si sa fii extrem de corect in acelasi timp, pentru ca daca ai face asta, cel mai probabil ai fi eliminat printre primii.

Insa ce m-a lasat pe mine cu un gust amar a fost felul in care juriul (format din ultimii 9 concurenti eliminati – asa ca tre sa fii foarte atent pe cine injunghii pe la spate) a decis castigatorul concursului din Cook Islands.

Concurentii care au ajuns in finala au fost in numar de 3: Becky – o tipa care n-a contat, pentru ca n-a ales-o nimeni ca si castigatoare, Yul - cel mai bun strateg al concursului si Ozzy – castigatorul ultimelor (cred ca) 10 probe din concurs. Castigator a fost votat Yul, din motive care imi scapa, tre sa recunosc.

Practic, Ozzy a fost cel mai puternic concurent, atat mental cat si fizic, a fost unul dintre cei care au mintit cel mai putin, si-a respectat de fiecare data aliantele facute, dar cel mai mult m-a impresionat cum a dominat 100% ultimele probe. Astfel a castigat imunitate de fiecare data si nu a putut fi eliminat de ceilalti (desi aliatii sai, printre care si Yul, ar fi vrut sa-l elimine – tocmai pentru ca era atat de puternic, incat castiga mereu). Pe langa asta, Ozzy era si un reprezentant al unei minoritati (mexican), n-avea scoala si era chelner. Insa a fost foarte corect pe tot parcursul concursului si chiar s-a remarcat prin faptul ca facea rost de cea mai multa mancare (pesti, nuci de cocos, etc) pentru ceilalti concurenti.

Yul s-a folosit de un as in maneca (un “immunity idol” pe care il gasise) pentru a nu fi eliminat si pentru a influenta deciziile care se luau la fiecare “consiliu”, atunci cand cineva era eliminat. A fost si el destul de intregru, si-a respectat in mare masura aliantele (desi era gata sa-l elimine pe Ozzy, cu care era aliat) si i-a ramas fidel tocmai lui Becky (a 3-a finalista) pana la sfarsit. Si el era tot minoritar (asiatic), insa era un om foarte educat, cu facultate si toate alea.

In final insa, cand s-au numarat voturile, Yul a castigat cu 5 la 4 in fata lui Ozzy. Cum am spus mai sus, am ramas cu un gust amar. Daca  un bun strateg castiga in fata unuia care a castigat pe buna dreptate un numar impresionant de probe, atunci oare pe ce s-au bazat deciziile juratilor? Nimeni nu i-a reprosat nimic lui Ozzy si am vazut ca mai mult a contat faptul ca n-avea scoala si ca era un “biet surfer si chelner”. Unul dintre jurati chiar a spus inainte sa voteze ca “nu se simte bine sa-i dea 1 milion de dolari unui pusti arogant de 25 de ani”. Chiar cred ca multi l-au judecat dupa viata pe care o avea inainte sa intre in concurs si nu dupa evolutia sa din emisiune.

Mare pacat, 1 milion de dolari nu sunt de aruncat, desi pana la urma am inteles ca s-a ales si el cu vreo 100.000 $ si o masina. Not bad, dupa o luna si ceva de stat pe o insula.

Simteam nevoia sa zic ceva despre concursul asta, pentru ca mi-a demonstrat inca o data ca nu intotdeauna cei care merita ajung sa castige in viata, mai ales cand soarta lor e in mana altora.

El a castigat:

Si el nu:

Adica cum? Chiar atat de rau am ajuns, incat pana si furtul de cadavre e pus in carca romanilor? Eram primii suspecti si am fost usurati sa aflam ca nu romanii au ciordit mortaciunea?

Sa fie oare restul Europei chiar atat de dezgustata de noi?

Why do I want to do that? Well, it’s simple: because I want people to know the good side of this country as well. And when I say people I also mean Romanians, but I especially mean foreign people. That’s why I’m writing these special posts in English… so that my foreign friends/readers across the world understand what’s so great about my country. And to practice my English writing skills as well.

I kinda got tired of reading about people who were calling (all) Romanians thieves, gypsies, criminals, crooks, lazy beggars and so on. I’m not saying that these people don’t exist, but it’s certainly not representative for our entire nation. At least not yet.

And this is why I will periodically post on my blog about great things that happen in my country, about great places, great people (also abroad), great accomplishments.

Today I will start with a great holiday resort near Orastie (this is somewhere in the central-west part of the country). It’s called Arsenal Park and the really cool thing about this place is that it’s actually built as a military facility. I know that I used to dream (as a kid) of being a soldier, so now I have my chance, even if I’ll just be pretending in this 4 star resort.

It’s unique in Romania, one of the few like it in Europe, so… for more information, please visit their website!

As a bonus, take a look at this clip:

Am scris ieri despre o romanca din Germania care a castigat un concurs de frumusete si apoi a inceput sa manance diverse despre Romania. Ziceam ieri: “Iti doresc sa ajungi sefa de sala si sa nu incepi sa te “prostituezi” daca maine-poimaine iti propun astia sa pozezi in Playboy. Ca poate acush te vedem la bratul vreunui fotbalist din divizia C, de la tine din sat, de acolo din Germanica.”

Buuun. Si ce vad eu azi pe kombat.ro?

N-a fost fotbalist, a fost boxer, dar idee de baza ramane.

… cat si la noua bicicleta M (Power, as putea sa adaug ):

Cool shit! )

Poza.

Curios din fire, m-am indreptat spre televizor sa vad cu ochii mei minunea si, cand colo, dau de dumneaei (pe care o mai vazusem cu cateva zile inainte, chiar pe site-ul cu pricina). Bunaciune asa, nimic de zis, cam cu fata de ciocanitoare, dar sa nu fim pricinosi. Bruneta cu pricina era in emisiunea Acces Dinrect de la Antena, prin telefon din Nemtia si dadea un interviu.

Pana aici, toate bune si frumoase. Ei, si cum ii ascultam eu cu atentia povestea vietii, cum se apuca sa dea cu bata’n balta. Si a daaat, taticule, nu s-a jucat. Citez (din memorie): “… si eu dupa ce am terminat liceul, nu am mai invatat ca n-am mai vrut. N-am mai vrut. Si m-am dus la mama in Germania si acum sunt ospatarita aici. Am vrut sa ma angajez si in Romania, dar n-am putut ca peste tot unde ma duceam ma intrebau daca am facultate. Ca in Romania iti trebuie 3 facultati ca sa te angajezi. Aici nu-ti trebuie facultate, ca nemtii nu prea au facultate. Aici conteaza persoana, conteaza cat muncesti, cat de harnica esti.”

Ce zice, ma? )

Conform respectivei, in Romania toti ospatarii au facultate (cel putin una, daca nu chiar 3), in Germania oamenii nu se prea duc la facultate (asa cum se duc prostii de romani) si tot in Germania nu conteaza ce studii ai, cat timp esti muncitor(toare).

Pai bine, ma, Woody Woodpecker, unde ai incercat tu sa te angajezi, tati, in Romania? La multinationala? Cu liceul? Sau tot ca ospatarita (si au facut aia misto de tine si ti-au zis ca nu esti calificata pentru post)? Desi, la cum arati, nu cred ca te-ar fi refuzat nimeni, oricat de lemn ai fi fost.  Si ce mai zici tu? Germanii astia, ai dreacu, nu fac scoala? Ei muncesc cinstit de la varste fragede, fara sa le pese de educatie? Mai, sa fie…

Pai atunci bine. Iti doresc sa ajungi sefa de sala si sa nu incepi sa te “prostituezi” daca maine-poimaine iti propun astia sa pozezi in Playboy. Ca poate acush te vedem la bratul vreunui fotbalist din divizia C, de la tine din sat, de acolo din Germanica. REALIZATO!

Poza.