Frustrari de tot felul

Eu recunosc. Sunt un om frustrat de felul meu. De multe chestii, care de care mai lipsite de importanta. Insa de multe ori nici nu ma pot abtine… ajung sa vad pe strada lucruri care sa ma frustreze.

Astazi ma intorceam linistit din oras. Era ora 13, vreme frumoasa de toamna, soare “cu dinti”, vantul adia usor. Iesisem la o plimbare de dimineata si acum eram in drum spre casa, cu foamea’n gat. Din statie pana la bloc e o distanta de cateva sute de metri (2-3) si, cum nu mai fumez, acum am timp sa meditez. Si ma gandeam eu cat de misto e sa stai la casa si ca mi-as lua un caine daca m-as muta vreodata la casa, dar nu orice caine ci un Dog Argentinian (pt ca nu-mi plac Pitbull-ii, dar nici dalmatienii sau ciobanescul german), cam in cat timp o sa-mi permit o masina SH din banii mei si alte asemenea porcarele.

Si cum mergeam eu asa linistit ma izbeste o priveliste des intalnita in Bucuresti si mai ales la mine in cartier. In fata viloaicei clanului de tigani din capatul strazii mele erau parcate anapoda 5 masini. Un mertzan si un ford pe care le stiam si inca 3 noi achizitii: un mertz decapotabil (model nou, fireste), un porsche cayenne si un hummer. H3-ul avea si numar personalizat, d’ala ca in state, B-19- AHMED.  Ahmed e baiatul cel mic al tiganilor, care conduce de la 16 ani (fara permis, ce credeai?), acum avand 19. Mai sunt inca 2 baieti cu nevestele, parintii, aia batrani si inca niste rude. In total cred ca sunt vreo 15 in casa cu 10 camere. Casa este frumos vopsita in rosu, portocaliu, galben si roz. Au si garaj la subsolul vilei, garaj care are un perete plin de numere de inmatriculare (cam vreo 30)…. de ce oare?

Care e problema mea? Pai eu ma chinui de 2 ani sa-mi iau un cacat de masina la mana a doua de la nemti si ei au hummer. Plm, si ma mai intreb de ce sunt frustrat. Eu nu stiu ce sa mai fac si unde sa ma mai angajez si ei au vilau si mertz decapotabil. Eu fac masteru’, ei vand droguri, fura si fac trafic de carne semi-vie. Si cu toate astea nu stiu daca o sa ajung vreodata sa am o mare vila in Bucuresti si 5 masini la poarta (fie ele si Dacii, ca la ce pret are Sandero… ) Ei au. Si le place sa se faleasca. Sa se dea mari, sa moara dusmanii de ciuda. Cred ca eu sunt un dusman, pentru ca eram aproape de fac infarct de ciuda.

La capitolul asta (al fuduliilor)  tiganii nostri se aseamana foarte mult cu negrii din State. Am avut ocazia sa-i vad si pe unii si pe altii in mediul lor natural si mi s-au parut extrem de similari.  Ambele minoritati sunt fosti sclavi care s-au emancipat. Acum sunt protejati si ajutati sa se incadreze in societate desi erau batuti cu biciul si impuscati in strada. Toti simt nevoia asta de a arata majoritarilor cat de tari sunt ei, cat sunt de potenti financiar (si fizic, in cazul negrilor), cat de inteligenti sunt, cat de bine le merge, cat de multi bani au, cate masini au, cat de luxoase le sunt casele, samd.

Si tiganii si negrii exagereaza, tiganii au palate, negrii au crib-uri cu sali de cinema si parc de distractii, tiganii au mertzane si bmw-uri, negrii au lamborghini si escalade-uri, tiganii au aur, negrii au bling-uri de platina, tiganii canta manele, negrii canta hip-hop si r&b. Insa au acelasi comportament in societate, acelasi dispret fata de lege si fata de albi, aceeasi lipsa de educatie si aceeasi violenta exagerata. Sunt la fel de lenesi, pleava societatii, traiesc din ajutoare de la stat, refuza sa mearga la scoala, se victimizeaza, sunt “majoritari” in puscarii.

Si atat romanii cat si americanii se plang de situatie dar nu fac nimic. Se multumesc sa se imbogateasca de pe urma lor, de pe urma drogurilor pe care le vand si pustoaicelor pe care le “detin cu acte”…

Eu prevad ca in urmatorii 10-20 de ani se va ajunge la mici razboaie civile intre minoritari si majoritari. Sincer, de abia astept.

PS: Mi-e mila putin de americani, totusi. Negrii sunt mai multi si au o gena foarte buna.

De ce se inchid barurile, Gigica?

Asta e un “bi-post”. Adica un singur post cu doua subiecte diferite. Hai ca am inventat inca un cuvant.. alaturi de “publicitaristi”, adica cei ce lucreaza in publicitate. Doua intrebari am: de ce se inchid toate barurile din centru pe la ora 1? si de ce sta lumea la coada la moaste?

1. O luam treptat. Aseara (Sambata seara) am iesit cu cativa prieteni si prietene la un vin. Adica vroiam sa gasim o bodega comoda si nu foarte scumpa,  sa cumparam cateva sticle sau carafe de vin si sa bem ca porcii pana dimineata. Respectivul anturaj era alcatuit din traficanti de droguri, camile si fosti colegi de liceu (cu unii nu ma mai vazusem de ceva timp), asadar aveam ce sa ne spunem in timp ce ne imbatam.

Problema? Pai nu prea ai unde sa faci asta. Unele baruri inchid la 12-1. Altele sunt exagerat de scumpe, altele sunt exagerat de aglomerate, unele exagerat de nasoale. Deci noi astia care nu vrem sa dansam pe minimale in club Sambata seara ce facem? Chiar nu e nici un “pub” linistit, cu muzica felurita (am evitat sa zic buna), ospatarite simpatice (care sa treaca pe la masa ta oral – adica din ora in ora) si bautura la pret normal (si nu de Pacha)? Poate sunt mai multe, noi n-am gasit niciunul aseara.

Si am fost in vreo 5-6 locuri, incepand cu Taverna Viilor (de pe soseaua Viilor, normal) si terminand cu Trafalgar (ala de la Romana, aproximativ). Peste tot nunti si botezuri, toate inchideau, unul singur era plin ochi. Ne-am oprit la un moment dat in spate la Hotel Horoscop (ala de la Unirii) la un “lounge” de fitze si am mai stat acolo de vorba vreo ora jumate. Nu tre’ sa mai spun ca era 15 RON un milkshake (de care n-avea) si 30 de RON un pahar de vin. “Servitoarea aia care serveste la masa” in schimb radea ca proasta, lucru care ne-a amuzat teribil. Daca nu uita sa mai treaca pe la masa noastra dupa primul sfert de ora ar fi fost ideal.

Nu mai zic ca nu eram chiar “business material” si toti se uitau ca la Elodia la noi cand am intrat. Despre proasteala asta cu tinutele, intr-un post viitor.

Asadar, unde se mai pot relaxa (la un paharutz de alcool) niste oameni respectabili??

2. Cat timp dadeam noi ocol Pietei Unirii am vazut ceva suspect. Miliarde de oameni stateau la coada. Erau intinsi pe 3 strazi diferite. Porneau de pe prima strada, faceau dreapta pe a doua si apoi iar dreapta pana la Mitropolie. Si asta la 12 noaptea. Am aflat atunci ca azi este Sfantul Dumitru si ca lumea se ingramadea asa la moaste. Sa le pupe pentru noroc. Gest de o cocalarie iesita din comun. Doar mentalitatea asta ca daca pupi un schelet o sa-ti mearga bine toata viata ma lasa fara cuvinte. Adica tu nu trebuie sa faci nimic, doar pupi si te-ai scos. Inteleg oamenii bolnavi care spera la un miracol sau ceva de genul. Dar oamenii aia nu erau bolnavi. Cand alergi 20 de metri ca disperatul ca s-a miscat randul putin mai in fata, nu te mai cred ca esti bolnav.

Plus ca oamenii care stau zile intregi la coada ar trebui sa fie credinciosi. Sau cel putin “cu frica lui Dumnezeu”. Ca de aia stau si se chinuie. E un fel de autopedepsire, ca si postul negru. Atunci de ce aceiasi oameni se imping, se injura, se scuipa, se calca in picioare, isi dau coate in stomac, tipa, fac ca toate orataniile, s.a.m.d? Incepe sa mi se pare ca acum e cool sa te dai “spiritual”. Sa te duci la biserica, sa te inchini cu cruci maari cand treci prin fata bisericii, sa porti batic, sa “iei lumina”, sa pupi moastele, sa duci acasa apa sfintita, sa fii stropit cu aghiazma.

De cand nu mai e de ajuns sa crezi (daca vrei) pur si simplu in Dumnezeu? De ce tre’ sa te dai si in spectacol?

Si de ce e asa scump paharul de vin in lounge-ul de fitze?

Noi sticle de Pepsi

IQads preia si eu dau mai departe cum ca Pepsi si-ar cam schimba forma, logo-ul, scrisul, culorile, chiar si denumirea (in cazul Mountain Dew). Adica se cam rebranduiesc. Poate isi vor schimba si gustul. Cred ca au simtit ca raman cumva in urma Coca Cola si au vrut sa faca ceva. Uite ce a iesit:

La noi vor aparea putin mai greu noile sticle. Deocamdata au fost bagate (ca sa nu zic introduse) pe piata din SUA. Oricum acolo sticlele lor aratau altfel, da’ ma rog. Poate ca de acum incolo vor arata toate ca mai sus.

Mie mi se par la fel sau chiar mai naspa decat cele vechi… ce sa zic, e totusi o schimbare. Cum ziceau aia de la Parazitii: “sunt frumoase ca Banel! stralucitoare asa”…

Bunul Samaritean Rutier

Stiti reclama aia de la Petrom, cu ala care vrea el sa responsabilizeze Romania? Adica asta? La sfarsit, “eroul” da sa iasa dintr-o benzinarie si practic opreste unul masina ca sa-l lase sa se bage. Eroul il saluta, ii multumeste si din avarii. De fiecare data cand vedeam reclama asta la TV, ma gandeam ca o sa ajung eu la pensie pana o sa opreasca unul ca sa ma lase sa ma bag pe banda lui. Mai ales in traficul din Bucuresti. Eu nu opresc decat daca e coloana in fata mea si nu mai am unde sa inaintez.

Ei bine, m-am convins pe pielea mea ca un astfel de individ chiar exista. Si nu oriunde, ci in Bucuresti, cosmarul soferilor. Si nu numai ca m-a lasat sa ma bag in fata lui, dar m-a lasat chiar de 2 ori, la cateva minute distanta, OPRIND de fiecare data masina. A doua oara chiar mi-a fost mie jena si am ezitat in prima faza. Individul a inceput sa rada si mi-a facut semn sa intru, ca ma lasa. Am ramas tablou, nu-mi venea sa cred. E un gest d’ala care te lasa masca, mai ales stiind ca eu n-as fi facut niciodata acelasi lucru. Hai ca poate il lasam o data, ca’s baiat de treaba, dar a doua oara treceam pe langa el fara sa clipesc; poate adaugam si un “Hai ca tu esti si prost…” micutz, de control.

M-o fi vazut cu numar de DB (Dambovita, adica). Desi el avea numar de Bucuresti, o fi fost de loc de prin Targoviste si i s-o fi facut mila de un co-targovistean. Desi eu sunt din capitala si conduc ca atare. Da’ el nu stia asta, si mai bine asa, ca probabil nu s-ar mai fi simtit plin de “bun simt si responsabilitate” daca ar fi stiut. Se stie parerea “provincialilor” despre “mitici” si invers.

Mai ales ca actele lui de “bun samaritean rutier” au fost facute la cativa kilometri distanta. Prima fapta buna s-a petrecut pe la Gara de Nord si a doua pe la Eroilor, undeva pe Cheiul Dambovitei. Cred ca se intampla ceva ciudat cu zona asta de pe malul Dambovitei, mai ales prin jurul fostei Case Radio (usor in proces de deramare acum)… are efecte ciudate asupra bucurestenilor. O fi pus Oprescu ceva in apa. Sau poate o fi alimentat tipul ala de la Petrom

Sa mai zica cineva ca reclamele sociale nu au efect.

Admiterea la AIESEC

Nu stiu pe cata lume intereseaza subiectul asta. Insa ma intereseaza pe mine, asa ca mai scriu un post legat de AIESEC. Oricum nu sunt disperat de trafic si vizionari, prin urmare nu ma retine nimic. Mai mult, am vazut ca sunt destui care cauta informatii despre AIESEC si ajung la mine pe blog. Impresii mai personale si subiective nu vor gasi in alta parte asa ca azi voi povesti si imi voi da cu parerea despre procesul lor de recrutare (care are loc luna asta).

Dupa cum stiti sau nu, m-am inscris si eu in competitie. Adica vreau sa devin membru in toamna asta. Si nu e asa de usor pe cat as fi crezut. Toata “admiterea” e compusa din 5 parti: formularul online, interviul de grup, interviul individual, perioada de proba si interviul final. De primul obstacol am trecut, a urmat interviul de grup ieri si acuma astept raspunsul (care va veni in seara asta sau maine dimineata). Saptamana viitoare ma voi programa pentru interviul individual (sper). Si pe urma imi voi da cu parerea pe blog si despre asta. (sper). De fapt, am de gand sa fac o analiza pas cu pas, pe masura ce trec peste “obstacole” (sper). Si daca n-o sa trec mai departe, o sa refulez tot aici, tot prin posturi acide, ca doar tre’ sa-mi vars si eu frustrarile undeva, nu?

Boon. Azi analizez primele 2 probe la care am luat parte. La formularul online am scris vreo 2 ore, a fost in engleza si a avut destul de multe lucruri de completat. La multe nu ma gandisem pana atunci asa ca a trebuit sa ma folosesc de toata creativitatea de care sunt in stare. La un moment dat ma rugam sa nu se ia curentul, ca mi-as fi bagat unghia in gat. Apropo de limba engleza, mi-am dat seama ca nu e chiar asa usor sa o vorbesti fluent dupa o perioada lunga de timp in care n-ai mai folosit-o. Incepi sa mai uiti cuvintele, nu mai stii expresii, te precipiti. E exact ca la fotbal. Ca sa fii bun tre’ sa te antrenezi zilnic. Daca te accidentezi si stai 6 luni pe bara, dupa aia mai trec alte 6 pana revii la forma pe care o aveai. Asa si cu limbile astea straine.

Mi-a venit in cap comparatia asta dupa interviul de grup de ieri. Am fost nevoiti sa ne prezentam in engleza in debutul interviului. Traditionalul “ma numesc … si sunt o persoana … si asta vreau eu de la viata …”. M-am prezentat primul pentru ca nu ma gandisem la asta inainte si am zis sa fiu spontan. M-am balbait eu un pic da’ am fost mandru de mine la final. Oricum “comisia” era alcatuita din vreo 6 membri AIESEC (din care cred ca 4 sau 5 mai mici ca varsta decat mine) asa ca m-am simtit in largul meu. Aaaa, apropo de comisie, intr-a mea a fost si “faimosul” Titus (organizator la Scoala de Comunicare) pe care deja il stiam. I-am promis ca-l fac personaj permanent pe blog si nu m-am tinut de cuvant. Poate daca imi pune vreo pila si devin membru, ma reapuc de proiectul asta. Titus, daca citesti asta, stii ce ai de facut…

Dupa ce ne-au cunoscut, ne-au dat o sarcina prematura: si anume niste foi cu o situatie naspa in care era pusa organizatia. Se facea ca noi organizam un eveniment si hotelul unde trebuia sa ne cazam invitatii luase foc, altul nu prea mai gaseam si ni se dadeau 10 solutii, una mai rea ca alta. Si noi trebuia sa facem un top… pe care am alege-o prima, pe care a doua, samd. La inceput individual, apoi ca si grup. Foarte misto, doar ca am avut putin timp la dispozitie. Au urmat cateva concluzii, intrebarile de final (gen “De ce Aiesec?” sau “Care e cea mai cea calitate a ta, pe care o ai tu si nimeni altcineva pe planeta asta?” <– asta ultima e o glumitza, fireste) si cu asta basta. S-a terminat si etapa asta. Cum ziceam, acum astept raspuns.

Ca si concluzie: mi s-a parut interesant. Oamenii deschisi (cat le permitea statutul de “membru al comisiei de examinare”), punctuali, ordonati, diplomati, comunicativi, pregatiti pana la urma. Doar ca nu stiam care sunt baremele, asa ca nu stiu nici daca m-am descurcat bine sau nu. Am vazut ca notau cu spor in foi, cam ca la <focus group> asa. Vedem maine, oricum.

Bafta si celorlalti asupriti!

PS: si daca se intampla sa ma cititi (VOI ASUPRITILOR, CARE VA UITATI PE SITE-UL AIESEC DIN 5 IN 5 MINUTE, DOAR-DOAR S-O FI AFISAT CEVA!), va invit sa va dati si voi cu parerea legat de intreg procesul de recrutare si mai ales de membrii care v-au intervievat (va incurajez sa fiti subiectivi)

Despre Antena 1

Mie de regula imi place Antena 1. E un post ok, cu cateva emisiuni ok, cu cativa prezentatori ok. Astazi insa m-a enervat. In primul rand cu marele meci al secolului, apoi cu teapa aia de conferinta despre marketing pe care o sustin ei.

1. Au facut reclama la cacatul asta de meci de parca viitorul copiilor copiilor mei depinde de rezultatul din seara asta. Au ajuns sa-i puna pe Florin Piersic, Dan Negru si Mihaela Radulescu sa vorbeasca despre fotbal. Nea Florin chiar ne mintea ca el de mic se duce la meciuri, mai ales la cele ale CFR-ului. Vezi Doamne, de pe atunci cred ca a simtit el ca clujenii iau campionatul anul trecut si fac puncte in CL anul asta. Miha ne spune si ea despre baietelul ei, despre cum se uita el la fotbal si despre cum ar trebui sa dea gol Mutu pentru el. Cred ca ar vrea si ca, dupa ce da gol, Mutu sa-si ridice tricoul si sa aiba scris pe maiou: “Pentru Ayan!… S-o fut pe ma’ta!” sau ceva de genul. De Negru nu mai zic nimic, ala e cu Timisoara lui de cand are emisiune pe la TV.

Problema mea cu Romania-Franta e ca eu eram convins ca meciul incepe la 20:30. Asa scria in toate promo-urile lor de cacat. Ca un fan cuminte, interesat de soarta lui Pitzi si a fotbalului romanesc, pe la 20:00 m-am trezit si am dat drumul la teveu. Ce sa vad? Cum la si jumate incepe nu stiu ce editie speciala. Cu Hagi si inca un bosorog. Bun… si meciul? Pai ala incepe la 21:40. Aaaa… OK.

2. Apoi mai e si marea conferinta pe nume “Marketing in a brand-crazed world”, sustinuta de Antena 1 si Financiarul. Are loc la Rin Grand Hotel pe 5 noiembrie si primii 200 care se inscriu primesc gratuit cartea “Focus” de Al Ries. Al si Laura Ries (sot si sotie/frati, banuiesc) cica sunt foarte tari in ale marketing-ului si vin ei asa tocmai din Atlanta, Georgia, USA sa ne invete si pe noi ce si cum. Cam asta aflam din reclama de pe Antena 1. Ca sa te inscrii, tre’ sa intri pe site-ul televiziunii si sa completezi un formular.

Foarte misto… insa ce scrie langa formular? Pai cam asta: pentru 1-2 participanti, biletele costa 420 de euro de caciula. Si pe masura ce creste numarul de participanti, scade pretul biletului. Foarte tare, adica pentru cateva ore de conferinta (de la 09:00 la 17:30, mai exact) eu trebuie sa dau un salariu pe bilet? Inteleg ca Ries astia sunt niste zei si ca o sa ma bucur de tot confortul oferit de sala de conferinte de la Rin, dar totusi…

Hai c’a inceput meciul. Hai Muresan!

Gym Class Heroes a lansat “The Quilt”

Pe 9 septembie anul asta, mai exact. E al patrulea album al baietilor din New York. Travis e din nou foarte tare. Piesele suna foarte bine. Nu e nici hip-hop, da’ nici Fall Out Boy. E o combinatie foarte tare in schimb. Merita ascultat!

Apropo de F.A.B., Patrick Stump e producator si colaborator al/pe “The Quilt”. Recomand piesa “Blinded by the sun”. Pe album mai gasiti colaborari cu Estelle, Busta Rhymes, Lil’ Wayne si altii.

Si, ca sa stiti de unde sa-i luati pe cei de la Gym Class Heroes, pun si 2 piese care au rupt topurile in trecut:

Cupid’s Chokehold

Clothes Off!

. . .  N-am mai fost asa incantat de o trupa ne-hip-hop de la Alien Ant Farm incoace.

AIESEC Bucuresti recruteaza!

Daca sunteti interesati, aplicati aici.

Tot acolo gasiti si mai multe informatii despre organizatie.

Succes!

Noul GOLF VI GTI

AutoUnleashed a fost la Paris Motor Show 2008 si a postat pe blog destul de multe poze cu noile aparitii. Printre ele si noul Volkswagen Golf VI. Varianta GTI e foarte tare. Mai multe aici.

Imi plac Golf-urile de cand ma stiu. De cand LE stiu, de fapt. In viitorul apropiat chiar intentionez sa-mi cumpar un Golf 3 VR6

Si poate ca peste vreo 2-3 ani o sa-mi permit si un Golf VI … wishfull thinking.

Despre porecle (primul post cu diacritice)

Nu obişnuiesc să scriu cu diacritice. Din simplul motiv că scriu mai repede fără. Ştiu că e mai bine să le foloseşti, dar nu prea am chef de perioada aia de acomodare, de trecere, de uitat chiorâş la taste sau de înlocuit litere. De data asta am făcut o excepţie. Pentru că vreau să scriu despre porecle azi.

Toţi am avut de’a lungul timpului cel puţin o poreclă. Fie că ne-a plăcut sau nu, a rămas sau nu peste ani. Şi zilele astea am remarcat că nu mai e aşa marfă să fii poreclit la aproape 23 de ani. Mai ales dacă porecla ţi-a rămas din copilărie şi e una dintre următoarele: Labă, Bulă, Puţă, Ţiţi, Ţestosu’, Chioru’, Breloc sau Femeia (poreclă de băiat, normal). E cam penibil să vii cu gagica acasă şi să te strige unii din scara blocului: “Labăăă, ai şi tu o ţigară, mă?”

Cele mai multe porecle sunt obţinute când suntem mici, fie din familie, fie de la prieteni. Alea sunt cele mai naşpa, pentru că atunci nu-ţi pasă cum ţi se spune. Şi te trezeşti cu “Crăcan” sau “Prostu”.  Când mai creşti poţi să-ţi alegi tu porecla sau să comentezi daca nu-ţi convine una anume.

De regulă, poreclele sunt de 4 feluri:

a) alea care provin din defecte (de tot felul): Grasu’, Chioru’, Schijă;

b) prescurtările (de nume) sau derivatele: Sesel (de la Constantin), Ţiţi (de la Dumitru);

c) alea cool, care vin de la idolii noştri sau pe care le născocim noi: Tatae, Uzzi, Corleone, Lucifer, Caiac

d) alea pe care le primim în urma acţiunilor noastre: Boacă (mincinosul), Floppy, Kiwy, Labă, Biscuit, Lăutaru’, Buze, Shaormaru’, Chinezu’ etc.

Or mai fi şi alte categorii dar eu pe astea le ştiu. Toate poreclele de mai sus sunt absolut adevărate, persoanele există, sunt vecinii şi prietenii mei. Dacă v-am omis, vă rog să completati lista de mai sus prin comentarii.

Şi ca să termin cu o intrebare, c’am văzut că se poartă, cică iţi implici cititorii care îi ai :

Voi aveţi porecle? Care sunt cele mai nasoale/ciudate porecle pe care le ştiţi?

PS: mie mi se spunea Chelu’ când eram mic… tata avea prostul obicei de a mă tunde la chelie de câteva ori pe an. La început nu mi-a plăcut, însă am fost foarte mândru de ea după ce s-au lansat Paraziţii. De câtiva ani, de când am mai crescut şi am luat proporţii, s-a trecut la Micuţu’ (o aluzie fină, ce să zic)