Din ciclul “Cum sa…”

Via Chermeza, Raku iese la rampa din nou. De data asta nu cu o melodie sau un album, ci cu un “tutorial”: Cum sa NU fii rapper!

Tare rau! Enjoy.

Completare

PPPPPS: Tot legat de Aiesec University , ar fi o chestie sa anunte pe site cu o zi inainte cine vine la prezentari. Acum pe site nu gasesti decat orarul, insa nu scrie si cine vine sa vorbeasca. Ar fi de ajutor pentru ca poti sa-ti organizezi altfel programul stiind ce companii isi trimit oamenii ziua urmatoare. Sau poate ca vrei neaparat sa te duci la prezentarea Coca-Cola (de exemplu) pentru ca te intereseaza in mod deosebit campania lor… sau ceva de genu’. Doar asa ca idee

AIESEC University (a doua zi)

Asadaaaaaar.

Cum va ziceam ieri, am reusit sa ajung la “Preoteasa” pe la 12. Nu mai fusesem niciodata in Casa de Cultura, insa m-am descurcat. Sala 5 (unde se tinea Scoala de Vanzari) era chiar cum intri pe usa, in fata, asa ca n-aveam cum s-o ratez. Prezentarea de dimineata era pe sfarsite asa ca a trebuit sa astept o jumatate de ora ca sa se termine. Nu de alta da’ n-am vrut sa intru cu japca peste cei care fusesera acolo de la inceput.

Mi s-a parut ca timpul trece greu, dar a meritat. Cat timp ma plimbam eu pe holuri au venit si ceilalti doi invitati (Florin Ghinda si Elena Nu-Stiu-cum), reprezentanti ai Inbev, ce urmau sa ne vorbeasca in urmatoarele 3 ore despre cum se fac Vanzari in compania lor. Pentru cei care nu stiti (ca nici eu n-am stiut) Inbev este producatorul si importatorul de Bergenbier, Beck’s, Stella Artois, Leffe si Noroc in Romania. Foarte tare frate, ca sa zic asa, mai ales ca Beck’s e berea mea preferata. Asta a fost un prim plus… cand am auzit de marcile de bere mi-a fost atrasa atentia imediat

La o prima vedere astia doi pareau aterizati de pe alta planeta acolo, insa inca o data mi-am dat seama ca aparentele inseala si, pana la urma, s-a dovedit ca oamenii erau foarte bine pregatiti. Chiar pot spune ca am avut ceva de invatat de la ei, mai ales de la domnul Ghinda (nu sunt sigur ca’l chema Florin – nu mi-am notat nicaieri) care a fost foarte deschis si vorbaret si care, mai ales, a stiut sa atraga si sa mentina atentia participantilor pe durata celor 3 ore.

Bun. Deci se face ora 12:30, se termina prezentarea de dimineata (cred ca a fost un tip de la Coca-Cola – sper sa nu ma insel), ies oamenii la o scurta pauza de tigara si nu dupa mult timp intra toti la loc pentru ca incepea prezentarea celor de la Inbev.

Partea asta de inceput a fost cam naspa. Nu ma refer la prezentare ci la faptul ca n-am reusit sa gasesc un loc unde sa ma asez. Dupa 2 tentative care au esuat pentru ca “E ocupat, imi pare rau”, asta desi nu statea nimeni acolo si nici n-a venit nimeni pana la final, m-am asezat pe un scaun care cica era si ala rezervat organizatorilor. Cateva minute nu mi-a zis nimeni nimic, pana cand a venit o tipa (de la Aiesec, cred) si mi-a spus ca tre’ sa ma mut. I-am explicat ca toate scaunele par rezervate. N-a inteles si s-a incapatanat sa-mi caute un loc prin sala. Cum era de asteptat a si reusit. Mi-a gasit un loc in ultimul rand langa un chelios. Nimic suspect pana aici… doar ca respectivu’ chelios avea undeva la 50 de ani, vorbea mult (si uneori prost) si dupa cateva minute a inceput sa se planga ca nu prea are loc. Simteam ca incep sa ma enervez asa ca am incercat sa uit pentru cateva minute ca am fost mutat de pe un loc unde nu deranjam pe nimeni tocmai in coasta mosului chelios.

N-am nimic cu oamenii fara par si cu atat mai putin cu oamenii in varsta. Doar ca tipul asta (ca sa nu-i mai zic individ chelios) era genu’ realizat la batranete, care a calatorit prin lume in ultimii ani si care simtea nevoia sa puncteze lucrul asta la fiecare doua deschideri de gura. Era cel mai batran dintre noi si vorbea cel mai mult, desi nu se afla in target-ul evenimentului. Aiesec este o organizatie pentru tineri, daca nu ma insel. Si mai mult, omu’ asta era si membru in Aiesec Bucuresti In fine, am divagat destul de la subiect… probabil ca nu ma deranja atat de mult daca statea linistit intr-un colt si baga la cap ce ne povesteau oamenii aia acolo.

Despre prezentare ce pot sa spun. A avut destule parti foarte interesante, culminand cu o simulare reala a unei negocieri. Practic, am fost impartiti in 4 grupuri. Fiecare grup avea cativa vanzatori, cativa cumparatori si cativa observatori. Eu am fost vanzator. Trebuia sa vand berea Beck’s   unor manageri de club. A avut loc o negociere si a trebuit sa trangem niste concluzii la sfarsit. Destul de interesanta ideea, desi am ramas cu impresia ca am fost trimisi la negociere in orb. Adica ni s-a dat un istoric al berii respective si pe baza aluia trebuia sa convingem o echipa de manageri ca e indicat sa ne primeasca in clubul lor, eventual sa ne ofere si exclusivitate. Problema a fost ca “managerii” respectivi aveau o lista bine definita de “pretentii”, de obiective. Stiau exact ce sa ne ceara, pe cand noi tot ii dadeam in cap ca suntem cea mai buna bere premium de pe piata si ca avem ingrediente 100% naturale. Nu tocmai indicat cand respectivii vroiau o sponsorizare pentru reamenajarea clubului, vroiau sa nu plateasca pentru ambalajul care se strica, s.a.m.d. Dar sa nu intru in prea multe detalii.

O alta chestie interesanta: etapele unei astfel de intalniri. De la planificarea obiectivelor, introducere si “small talk” pana la evaluarea procesului si mentinerea unei bune relatii de afaceri cu partenerul respectiv.

Per total ce pot sa zic. Organizarea a fost destul de ok. Cei de la Aiesec au fost in general discreti (aia care nu tineau neaparat sa iasa in evidenta) si au supravegheat in liniste buna desfasurare a lucrurilor. Singura problema (din punctul meu de vedere) a fost cea a locurilor. Nu neaparat ca erau putine, dar erau destul de inghesuite. Sau poate sunt eu mare Sper sa apuc sa mai vorbesc cu ei si maine. Chiar vreau sa-i intreb cand au loc recrutarile de toamna si cam ce sanse as avea sa fiu acceptat ca membru. Toti cei din organizatie sunt studenti (sau tineri, daca au absolvit) asa ca nu prevad o problema in comunicare. Desi cred ca ar trebui sa abordez problema asta cat mai de dimineata. Cu cat trece timpul, cu atat par mai obositi si mai lipsiti de chef de vorba.

Casa de Cultura este destul de tare (chiar era un fel de expozitie de fotografii in holul de la parter). Cat despre sala 5 in care a avut loc prezentarea… nu pot sa spun decat ca era profi, adica la cele mai inalte standarde (inclusiv termopane, spoturi si alte alea).

Despre invitati: nota 10 de la mine. Cei doi de la Inbev au venit foarte pregatiti… cu proiector, slide-uri, prezentari, material didactic si tot ce trebuie. Chiar ne-au dat la inceput si cate un pix si un desfacator de bere-breloc. Asta ca sa ne cumpere binevointa, fireste Si le-a iesit… nici nu era greu… studentii se bucura la orice, mai ales la desfacatoare de bere )) Acum serios vorbind, chiar s-a vazut ca Florin si Elena erau profesionisti. Oameni interesanti…

PS: Sper sa ma duc si maine, asta daca o sa am timp. Mi-a placut ce-am vazut azi si cred ca n-o sa regret nici ce o sa vad maine. Mai ales ca tre’ sa-i intreb daca pot sa trec si pe la “Scoala de Comunicare” de Joi si Vineri. La urma urmei aia ma intereseaza cel mai tare.

PPS: Din discutia de azi mi-am dat seama ca treaba asta cu Vanzarile nu-i chiar asa de “rocket science” cum mi se parea pana acum. Tre’ sa ai ocazia sa capeti ceva experienta si sa-ti mearga cat de cat mintea si papagalul. Ma gandesc ca nu se stie niciodata cum ma reprofilez pe viitor

PPPS: Am aflat tot azi ca sunt tipul REALIZATORULUI (adica ala realistu’ care vrea sa stie exact cat castiga si ce are de facut in firma, care vrea o casa, o masina si o nevasta cu tate mari). M-am regasit in tipul asta de personalitate

PPPPS: In spate la Preoteasa este o terasa exagerat de scumpa. Nu stiu cum se cheama (ca nu scria – tocmai ca sa nu poata fi identificata), insa am dat 6 RON pe un Nestea la jumate.