pentru ca pot.

Si se facea ca ma uitam azi pe AXN, la ceea ce s-a dovedit a fi marea finala a unui concurs: Survivor Cook Islands.

E foarte posibil sa stiti jocul asta: se iau niste oameni, se abandoneaza organizat pe o insula din lumea asta si se lasa acolo sa supravietuiasca vreo luna, fara lucrurile banale ca mancarea si bautura noatra cea de toate zilele. Intre timp, ca sa nu se plictiseasca pe insula, se organizeaza diverse intreceri intre ei, castigatorul acestor intreceri castigand (fireste) imunitate sau cate o recompensa, in timp ce pierzatorii risca sa fie eliminati la “consiliul tribal” care se organizeaza dupa fiecare intrecere.

Ei bine, emisiunea asta concurs se pare ca scoate la iveala toate trasaturile negative cunoscute la om, pentru ca na, fiecare vrea sa ajunga in finala, sa fie marele supravietuitor… si sa castige 1 milion de dolari. Asa se face ca mai toti mint, manipuleaza, vorbesc pe la spate, incropesc aliante de moment, nedreptatesc ceilalti concurenti, samd. De fapt, e si greu sa participi la acest concurs si sa fii extrem de corect in acelasi timp, pentru ca daca ai face asta, cel mai probabil ai fi eliminat printre primii.

Insa ce m-a lasat pe mine cu un gust amar a fost felul in care juriul (format din ultimii 9 concurenti eliminati – asa ca tre sa fii foarte atent pe cine injunghii pe la spate) a decis castigatorul concursului din Cook Islands.

Concurentii care au ajuns in finala au fost in numar de 3: Becky – o tipa care n-a contat, pentru ca n-a ales-o nimeni ca si castigatoare, Yul - cel mai bun strateg al concursului si Ozzy – castigatorul ultimelor (cred ca) 10 probe din concurs. Castigator a fost votat Yul, din motive care imi scapa, tre sa recunosc.

Practic, Ozzy a fost cel mai puternic concurent, atat mental cat si fizic, a fost unul dintre cei care au mintit cel mai putin, si-a respectat de fiecare data aliantele facute, dar cel mai mult m-a impresionat cum a dominat 100% ultimele probe. Astfel a castigat imunitate de fiecare data si nu a putut fi eliminat de ceilalti (desi aliatii sai, printre care si Yul, ar fi vrut sa-l elimine – tocmai pentru ca era atat de puternic, incat castiga mereu). Pe langa asta, Ozzy era si un reprezentant al unei minoritati (mexican), n-avea scoala si era chelner. Insa a fost foarte corect pe tot parcursul concursului si chiar s-a remarcat prin faptul ca facea rost de cea mai multa mancare (pesti, nuci de cocos, etc) pentru ceilalti concurenti.

Yul s-a folosit de un as in maneca (un “immunity idol” pe care il gasise) pentru a nu fi eliminat si pentru a influenta deciziile care se luau la fiecare “consiliu”, atunci cand cineva era eliminat. A fost si el destul de intregru, si-a respectat in mare masura aliantele (desi era gata sa-l elimine pe Ozzy, cu care era aliat) si i-a ramas fidel tocmai lui Becky (a 3-a finalista) pana la sfarsit. Si el era tot minoritar (asiatic), insa era un om foarte educat, cu facultate si toate alea.

In final insa, cand s-au numarat voturile, Yul a castigat cu 5 la 4 in fata lui Ozzy. Cum am spus mai sus, am ramas cu un gust amar. Daca  un bun strateg castiga in fata unuia care a castigat pe buna dreptate un numar impresionant de probe, atunci oare pe ce s-au bazat deciziile juratilor? Nimeni nu i-a reprosat nimic lui Ozzy si am vazut ca mai mult a contat faptul ca n-avea scoala si ca era un “biet surfer si chelner”. Unul dintre jurati chiar a spus inainte sa voteze ca “nu se simte bine sa-i dea 1 milion de dolari unui pusti arogant de 25 de ani”. Chiar cred ca multi l-au judecat dupa viata pe care o avea inainte sa intre in concurs si nu dupa evolutia sa din emisiune.

Mare pacat, 1 milion de dolari nu sunt de aruncat, desi pana la urma am inteles ca s-a ales si el cu vreo 100.000 $ si o masina. Not bad, dupa o luna si ceva de stat pe o insula.

Simteam nevoia sa zic ceva despre concursul asta, pentru ca mi-a demonstrat inca o data ca nu intotdeauna cei care merita ajung sa castige in viata, mai ales cand soarta lor e in mana altora.

El a castigat:

Si el nu: